Interviu Ζmew versus Mathmatrix

     Ionut Anghel (Zmew) l-a intervievat pe cel ce i-a fost profesor in Sound Design, Victor Popescu, despre noua sa identitate artistica, Mathmatrix. Interviu marca Artskul.ro .

1. Salut, Victor! Iata-ne la debutul celui de-al doilea proiect, Mathmatrix. Ne poti detalia putin despre ce este vorba? Cu ce difera acesta in materie de productie / sound design fata de BLN? Un sunet nou, o abordare diferita?
 R: Salut! Da, este diferit de BLN. In primul rand va fi muzica de ascultat, de stare, mai chill, fara sa ma gandesc la diferitele situatii in care as fi pus live. Asa cum am inceput de fapt, nu chiar ambient clasic, dar nici late BLN, pe care vreau sa il pastrez asa cum e. In al doilea rand este in mare parte bazat pe un anumit software care iti autogenereaza secventele. Asta nu inseamna ca nu ai nici un input creativ acolo, trebuie sa il programezi in asa fel incat rezultatul sa fie unul bun.

2. Desi BLN exista din 1997, ceea ce putini stiu, ce crezi ca a retinut publicul/media sa isi exprime parerile despre muzica ta? Ma refer strict la acel public fin dar latent.
 R: Buna intrebare! Eu zic asa, ne uitam in jur, la TV, radio etc. si avem raspunsul instant. Publicul fin nu se aude de zgomotul din jur, ar trebui schimbata proportia. Dar asta nu o voi face eu si nimeni nu o va face.

3. Am observat ca poti lucra o piesa foarte consistent si cu cateva plug-ins, un laptop si un maus. Ai putea sa apreciezi un raport analogic/digital in productiile tale?
 R: Cred ca 50/50, oricum ma doare cand trebuie sa masterizez o piesa ca sa fie la fel ca celelalte productii de azi. Mp3-ul a distrus calitatea muzicii, lumea s-a obisnuit cu harshness-ul digital si e daunator. Isi pierde toata dinamica…Dupa mine nici nu ar trebui masterizat, vrei mai tare, ai butonul de volum, nu trebuie sa impingi totul la maxim pe CD.

4. Cum reusesti sa nu te abati de la un gen anume atunci cand compui si totodata sa nu ramai captiv unuia singur? Mi se intampla adesea sa ajung departe de bpm-ul propus si ma las condus de sunet in loc sa detin eu controlul.
 R: Cred ca cel mai bine e sa faci mai multe sesiuni. Poti vedea diferit piesa daca ii lasi ragaz cateva zile, ii vezi mai bine defectele, detasat.

5. Colaborarile tale din ultima vreme ti-au deschis oportunitati. De ce totusi ai ales sa ramai in tara?
 R: Am multi prieteni aici, un studio, si alte lucruri care ma leaga. Daca mi s-ar ivi o oportunitate serioasa insa as pleca rapid, numai cu conditia sa iau si familia cu mine. Asta s-a schimbat de curand, intotdeauna am dorit sa stau aici, desi am avut ocazii sa plec in trecut.

6. Cand am aflat despre participarea ta la cursurile Artskul, am avut sincer prima senzatie serioasa de patriotism. Ce te-a determinat sa accepti o astfel de provocare? Sunt extrem de putini artisti dispusi sa impartaseasca mestesugul in general, mentalitati sau secrete. Pentru ca nu numai chestiunile de ordin tehnic fac obiectul unui curs de sunet ci de multe ori trairile, greselile si obiceiurile fiecaruia, diferentele de stil si abordare si mai ales motivatia de grup.
 R: Asta e o mentalitate pe care o intalnesti numai la noi, sa nu impartasesti cu ceilalti ceea ce stii. De asta nu se depasesc in facultati anumite zone de marcaj, de frica sa nu devina concurent studentul in 2 ani. Depinde nu numai de asta, iar daca el va dori sa stie, va stii si fara ajutorul tau, chiar daca depune un efort suplimentar. Asa cum am facut si eu dealtfel. Cine vine la Artskul nu vine dupa o diploma, asa cum se intampla la facultati in general, unde desigur sunt multe lucruri bune, dar marea majoritate vor de fapt diploma, fara sa aiba o alta insemnatate decat un plus la angajare.

7. Care sunt aspiratiile tale in sound design? Ai vreun regret ?
 R: As vrea sa fac sound design la un film cu buget mare. Cu multe efecte. Nu bugetul ma atrage ci provocarea. Bun si bugetul. Ah, si sa cante o orchestra simfonica o piesa de-a mea sau mai multe. Regrete am, da, dar nu as dezvolta aici.