Dubstep-ul cel de toate zilele

Source: Distractie si papabun

     Dubstep. Am răsuflat uşuraţi că s-a dus cu frenezia minimal şi tech-house (a nu se înţelege că sunt curente proaste, ci doar ce era prea mult strica deja), iar acum minunăţia globalizării (sau comunismului mai bine zis, că până la urmă toţi "democraţii" tind spre un monopol financiar), ne aduce un nou val de muzică şi bineînţeles un nou val de "producători muzicali". De la mic la mare, de la bun la rău, dar mai ales rău. Însă nu te poţi aştepta toţi să fie foarte buni, talentaţi, să iasă în lume direct un fel de Villalobos, toţi trec prin etape şi aşa e normal să fie. Dar, prea e fenomenul ăsta de ciurdă. Puţini caută să se diferenţieze, să aibă o personalitate proprie. Zilele acestea chiar m-a prins o poftă de muzică gen Björk, CocoRosie, Fever Ray, Röyksopp, Trentemøller, etc şi mi-am readus aminte că, deşi am evoluat foarte mult în ultimii ani din punct de vedere muzical putem număra pe degete artiştii autohtoni de talia numelor de mai sus, sau mai bine zis "personalităţi" asemănătoare lor, pentru că e de ajuns să zici Björk şi înţelegi ce vreau să spun. Poate doar nume precum Adrian Enescu, Arpiar, Brazda lui Novac, Cosmin TRG, Jazzadezz, Khidja & Norzeatic, Premiesku, Shukar Collective, Silent Strike, Subcarpaţi, sau Şuie Paparude ar putea rezona, din segmentul muzicii electronice/alternative româneşti.

     Cât despre "dabstep", ca să nu deviem prea mult, aş zice doar două nume. Setilla şi ROA. Cu toate că ultimii sunt discutabili. De la început am avut un feeling că Cezar a cam făcut alegerea greşită când a ales proiectul acesta. E o comoară prea rară pentru România ca să se arunce aşa în mainstream în urechea oricui, că doar până la urmă de asta a plecat de la Şuie, pentru că se săturase de toate "festivalurile cepei". Părerea mea, s-a cam mutat din barcă-n luntre. Totuşi, ce e al lor e al lor, produc cel mai calitativ breakbeat/dubstep de pe la noi, iar Popoiag e mare de tot şi el atât muzical cât şi audio-video.