ElectroBlog Ro: Salut Adrian!
Alba Ecstasy: Salut Septimiu, salut şi cititorii ElectroBlog Ro!
EBRo: Eşti un mare pasionat de hardware, de analog. Povesteşte-ne te rog despre primul tău instrument muzical cu care ai creat muzică electronică, momente, trări.
AE: Sunt într-adevar pasionat de sintetizatoare dar aş spune mai degraba de synturi vintage decât de analog, pentru că, colecţia mea încă nu cuprinde synthuri analogice, legendare :( . Dar voi remedia acest neajuns cât mai curând! Nu m-am aventurat foarte mult în achiziţionarea de synthuri analog vintage, pentru că dintre cele care răzbat pe plaiurile noastre mioritice, majoritatea sunt cu probleme, iar cele de afară sunt extrem de scumpe. Nu întodeauna un synth analog vintage este un câştig în componenta unui setup audio: poţi întâmpina marea problemă de dezacordare a oscilatoarelor când ţi-e lumea mai dragă! Iar ca să preîntâmpini asta ai nevoie de condiţii de laborator uneori. Dar, chiar şi cu acest neajuns, synthurile analog vintage rămân în topul preferinţelor artiştilor de muzică electronică!
Primul synth pe care am pus vreodată mâna a fost un synth rusesc analog, Junost 21, de împrumut. Habar nu aveam la vrema aceea ce ar putea să facă. Dacă aş putea da timpul înapoi, lucrurile ar sta altfel! Având desigur panelul în limba rusă şi cu toate că reuşisem să traduc ceea ce scria acolo, termeni precum attack, decay, unison, etc, îmi erau total necunoscuţi şi trebuia să fiu atent la ce modificări se produc atunci când mişcam sliderele şi poate că asta m-a făcut să deprind gustul sunetului modificat în timp real, direct cu mâinile mele! Asta se întâmpla în 1996, în oraşul meu natal, Buşteni, pe vremea când internet nu prea exista, iar în zonă nu găseai pe nimeni care să te înveţe aşa ceva. Un foarte mic avantaj era că de la unchiul meu prinsesem drag de electronică aplicată şi am intuit mai uşor ce se petrecea înăuntrul lor.
Primele senzaţii au fost stranii. Încă mai deţin o casetă audio cu câteva înregistrări de pe atunci, făcute cu microfonul casetofonului şi chiar şi acum când reascult, retrăiesc acea senzaţie de nelinişte pe care mi-o provoca simpla apăsare şi ulterior generare a sunetelor. Era totodată o stare de euforie, de mister, de necunoscut, de ceva nou şi desigur bucuria că începeam să îmi trăiesc visul! Fiind un keytar, ar fi trebuit sa îl ţin pe umăr, dar cum toţi muşchii mei de la acea vreme erau total necultivaţi (nu ca acum s-ar fi schimbat ceva! :)) ) îl ţineam pe pat, pentru că nici masă de lucru nu aveam, şi îl gâdilam în legea mea!
Lipsa materialelor de bază îmi aduce aminte de urmatorul "synth" pe care am pus mâna. Era un Yamaha PSS, nu mai ştiu modelul, cu claviatură mică, un model pentru copii cred, iar la primele concerte, 1999, pentru că nu aveam de unde să iau un stativ, am rugat un tâmplar să îmi facă unul de lemn care arăta ca o capră de tăiat lemne! Evident, toţi făceau haz pe seama mea: "pe capră se taie lemne, nu se cântă!".
Alba Ecstasy: Salut Septimiu, salut şi cititorii ElectroBlog Ro!
EBRo: Eşti un mare pasionat de hardware, de analog. Povesteşte-ne te rog despre primul tău instrument muzical cu care ai creat muzică electronică, momente, trări.
AE: Sunt într-adevar pasionat de sintetizatoare dar aş spune mai degraba de synturi vintage decât de analog, pentru că, colecţia mea încă nu cuprinde synthuri analogice, legendare :( . Dar voi remedia acest neajuns cât mai curând! Nu m-am aventurat foarte mult în achiziţionarea de synthuri analog vintage, pentru că dintre cele care răzbat pe plaiurile noastre mioritice, majoritatea sunt cu probleme, iar cele de afară sunt extrem de scumpe. Nu întodeauna un synth analog vintage este un câştig în componenta unui setup audio: poţi întâmpina marea problemă de dezacordare a oscilatoarelor când ţi-e lumea mai dragă! Iar ca să preîntâmpini asta ai nevoie de condiţii de laborator uneori. Dar, chiar şi cu acest neajuns, synthurile analog vintage rămân în topul preferinţelor artiştilor de muzică electronică!
Primul synth pe care am pus vreodată mâna a fost un synth rusesc analog, Junost 21, de împrumut. Habar nu aveam la vrema aceea ce ar putea să facă. Dacă aş putea da timpul înapoi, lucrurile ar sta altfel! Având desigur panelul în limba rusă şi cu toate că reuşisem să traduc ceea ce scria acolo, termeni precum attack, decay, unison, etc, îmi erau total necunoscuţi şi trebuia să fiu atent la ce modificări se produc atunci când mişcam sliderele şi poate că asta m-a făcut să deprind gustul sunetului modificat în timp real, direct cu mâinile mele! Asta se întâmpla în 1996, în oraşul meu natal, Buşteni, pe vremea când internet nu prea exista, iar în zonă nu găseai pe nimeni care să te înveţe aşa ceva. Un foarte mic avantaj era că de la unchiul meu prinsesem drag de electronică aplicată şi am intuit mai uşor ce se petrecea înăuntrul lor.
Primele senzaţii au fost stranii. Încă mai deţin o casetă audio cu câteva înregistrări de pe atunci, făcute cu microfonul casetofonului şi chiar şi acum când reascult, retrăiesc acea senzaţie de nelinişte pe care mi-o provoca simpla apăsare şi ulterior generare a sunetelor. Era totodată o stare de euforie, de mister, de necunoscut, de ceva nou şi desigur bucuria că începeam să îmi trăiesc visul! Fiind un keytar, ar fi trebuit sa îl ţin pe umăr, dar cum toţi muşchii mei de la acea vreme erau total necultivaţi (nu ca acum s-ar fi schimbat ceva! :)) ) îl ţineam pe pat, pentru că nici masă de lucru nu aveam, şi îl gâdilam în legea mea!
Lipsa materialelor de bază îmi aduce aminte de urmatorul "synth" pe care am pus mâna. Era un Yamaha PSS, nu mai ştiu modelul, cu claviatură mică, un model pentru copii cred, iar la primele concerte, 1999, pentru că nu aveam de unde să iau un stativ, am rugat un tâmplar să îmi facă unul de lemn care arăta ca o capră de tăiat lemne! Evident, toţi făceau haz pe seama mea: "pe capră se taie lemne, nu se cântă!".
EBRo: La aproximativ cât se ridică numărul sintetizatoarelor pe care le deţii şi de care dintre ele eşti cel mai ataşat ? Spune-ne povestea lor.
AE: În momentul de faţă deţin 19 sintetizatoare, plus ceva echipamente de studio. Pe scurt: Roland D-70 (2), Roland MC-307, Roland MC-808, Roland JV-1010, Roland SPD-20, Roland TR-626, Korg Z1, Korg microX, Korg microKorg, Korg Monotron, Korg Wavestation, Korg Triton, Korg Radias, Evolver DSI, Virus Ti2, Casio PT-80, Yamaha PS-20, Waldorf Blofeld. Hmmm, încerc să mă detaşez de ele pentru că se creează o dependenţă atât de puternică încât înnebuneşti de-a dreptul! Au fost perioade când pur şi simplu trebuia să cumpăr sau să merg să testez undeva ceva nou, să explorez noi engine-uri, noi sunete, butoane, slidere, oscilatoare, etc, etc, etc! :)) .
EBRo: Ce alte piese plănuieşti să adaugi colecţiei tale ?
AE: Încerc să mă abţin! :)) . Dar iată lista de dorinţe: Moog (nu sunt pretenţios, poate fi orice model), Andromeda A6, Clavia (încă mă mai gândesc între Wave, Modular, NL3), vor veni ceva noutăţi în curând de la Waldorf: Pulse - analog şi aş vrea să aud şi un Arthuria Minibrute.
După cum se observă, tendinţa este către analog, iar lista e cu mult mai mare! Trebuie să pun pe listă şi un studio mai încăpător!
EBRo: Ai fost de asemenea un mare pasionat de calculatoare şi ai compus cu ajutorul acestora la începuturi. Te mai foloseşi de acestea în muzica ta?
AE: Da, categoric da! Nu poţi să produci muzică în ziua de azi fără calculator. Este mult mai simplu şi la îndemână oricui să lucreze cu un DAW virtual decât o poate face cu un DAW hardware. Personal, de câteva zile am lucrat şi cu Ableton, la sugestia unor prieteni, muzicieni şi ei, şi am folosit şi synthuri virtuale. Dacă iniţial am început să creez muzica cu hardware (deşi primele beep-uri le-am produs progrâmand pe 8 bits HC-ul al unui prieten), apoi numai şi numai cu virtuale (1999-2004), iar apoi am căzut din nou în extrema hardware-ului, în prezent urmărind să îmbin armonios cele două componente.
Drept exemplu, piesa "The return to youth" este realizată 50% cu Ableton, virtual (a doua piesă pe care o lucrez cu Ableton - a 2 zi de folosire a programului :)) ), apoi am importat mix-ul în Logic Pro şi peste el am venit cu hardware, în proportie de 50%. Am procedat aşa în primul rând pentru că versiunea mea de Ableton Lite nu permite mai mult de 8 canale. În al doilea rând găsesc mult mai uşor şi profesional lucrul cu Logic Pro pe partea de audio recording şi mastering. Chiar cei care folosesc Ableton vor recunoaşte, cred, preseturile synthurilor virtuale de acolo, pe care nici nu le-am mai modificat (din comoditate).
Revenind la întrebarea ta, cred că totuşi, cel la care ţin cel mai mult este Korgul microKorg. Mă uimeşte şi încântă de fiecare dată acest mic synth!
Povestea a 19 sintetizatoare s-ar întinde foarte mult! O să conţină o posibilă autobiografie, aşa ceva! :)) Pot să spun însă că mi le-am dorit foarte tare! Atât de tare încât Universul a conspirat de fiecare dată ca să le am în cel mai scurt timp posibil şi cu minim de efort uneori. Au fost şi momente când am muncit din greu fiecare bănuţ pe care l-am strâns şi pus deoparte pentru câte ceva. Însă toate acestea fac parte din întreaga concepţie de "a face muzică", de a trăi o "viaţă de artist", pentru că a face muzică nu se rezumă numai la a înşira note, ci cuprinde întreaga experienţă de viaţă pe care o dobândeşti atunci când te angrenezi în acest joc frumos!
De asemenea, de Roland D-70 ma leagă sentimentul numit: "prima iubire sintetică", aşa cum îmi place mie să spun. Ar trebuie să copyright-ez asta. :)) Fiind în Franţa cu trupa Arca pentru a înregistra două piese pentru un proiect artistic legat de drepturile omului, în studioul de la Moisy Cramayel, "Les dix-huit marches", singurul synth de acolo era acest Roland D-70. A fost o nebunie totală pentru mine să produc nişte pad-uri îmbatatoare. M-a izbit claritatea sunetului, claritate specifică synthurilor Roland din anii 80-90! Aşa că, rămânând impregnat cu experienţa unui sunet sublim, abia după 10 ani, în 2009, am pus mâna pe un D-70, pe care l-am luat de la excelentul muzician Sorin Voinea (un motiv în plus de a-l păstra!), şi care acum chiar dacă nu mai e funcţional (pentru moment), va rămâne în colecţia mea pentru totdeauna! Am pus mâna pe destul de multe synthuri, dar, cu regret mărturisesc că încă nu am "butonat" multe dintre sintetizatoarele legendare… Sper că va veni şi vremea lor cât mai curând!
Aşadar am făcut multă muzică de mouse (şi la asta se necesită un copyright!) şi uneori, de dragul vremurilor trecute, mai realizez un track aşezând notă cu notă!
Dar, trăgând linie, daca degetele mele nu ating un knob sau un slider şi să simtă direct vibraţia, energia unui synth real, să mă rutez odată cu rata unui LFO, simt că sunt incomplet! :))
EBRo: Eşti omul potrivit pentru a îl întreba. Hardware sau computer?
AE: Hardware. Şi computer! Computerul a câştigat în ultimii 15 ani foarte multe din mai multe motive, dar voi enumera doar:
1. Costurile. Nu oricine îşi permite să îşi ia hardware. Rezultă aşadar un plus pentru calculator, desi e discutabil aici pentru că există module AU /VST care pot costa mai mult decât un hardware.
2. Îndemanarea. Nu oricine poate lucra cu hardware. Din nou avantaj pentru cei cu îndemânare la mouse sau pricepuţi de a aşeza frumos sampleurile în track-uri.
3. Portabilitate. Deşi nu am mai avut de 9 ani un concert în care să folosesc calculatorul, uneori mă gândesc să las la o parte live-ul şi să adaug şi laptopul pentru că mi-am rupt spatele cărând şi montând 17 sintetizatoare! Făcând un calcul, la fiecare concert manevrez câteva sute de kilograme de echipamente şi synthuri! Dacă aş ţine câte un concert săptămânal, în 6 luni aş putea participa la concursuri de body-building!
Însă, de celalaltă parte, pentru a lucra cu hardware trebuie să ai o pasiune aparte pentru sunet în sine (tehnica se învaţă). Nu poţi empatiza cu un calculator aşa cum o faci cu circuitele unui synth hardware. Se crează o legătură reală între tine şi instrument. Din momentul în care ai deprins gustul de hardware… ei bine, lucrurile se schimbă!
EBRo: Ce beneficii şi ce dezavantaje a adus "epoca digitală" în opinia ta ?
AE: Se vorbeste despre un singur aspect aici: accesibilitate. Restul: calitate, nuanţe de sunet şi alte chestii tehnice, sunt altă discuţie. Digitalul (fie că ne referim la synthuri digitale, fie la calculator) a dat posibiliatatea tuturor de a se exprima, datorită costurilor scăzute de fabricaţie. Iar aceasta este deopotrivă şi un plus şi un minus. Mulţi artişti inspiraţi au posibilitatea de a realiza în plan artistic ceva deosebit, dar deopotrivă, la fel de mulţi (şi chiar mai mulţi) neaveniţi aruncă în stânga şi în dreapta cu te miri ce cacofonii sonore înundând spaţiul sonor şi creând un hăţiş prin care ascultătorul trebuie să se strecoare cu atenţie.
Trăgând linie însă şi pledând ca oricine trebuie să îşi dezvolte latura artistică (dar nu toţi să şi continue dacă dovedesc că sunt afoni), există doar beneficii. Restul se va autoselecta şi va merge direct unde îi este locul.
Pentru a crea muzică, înainte de a avea la dispoziţie intrumentele necesare, oricare ar fi ele, e nevoie de mult bun simţ, şi aici mă refer la forma proprie a expresiei. Eu am crescut cu ideea că artistul este o fiinţă sensibilă, rafinată (şi niţel excentrică ce-i drept!).
EBRo: Ai peste 20 de albume lansate, un număr impresionant! Există o piesă care este cea mai apropiată de sufletul tău ?
AE: Da, de-a lungul anilor, şi mai precis din 1999 de când am scos primul album, "Spiritual", s-au adunat în calculatorul şi pe HDD-urile mele muzică de mai mult de 20 de albume. Şi chiar şi din albumele enumerate în secţiunea de discografie a siteului, numai o mică parte au putut fi ascultate de publicul meu, din motive "inginereşti" pe de-o parte (fiind realizate la inceputuri, iar eu cam neavând habar de tainele finisajelor audio se aud neadecvat, sau "necomercial", mai bine spus!) iar de cealaltă parte, stând factorii timp şi resurse financiare. Produc destul de multă muzică, sunt perioade când inspiraţia dă năvala. Numai în 2011 am produs 10 albume, dar au plecat pe calea internetului numai 4-5. În ritmul în care sunt zile în care încep şi finalizez într-o singură zi chiar şi 3-4 piese, se adună mult material audio care rămâne în urma cu masterizarea (cea pe genunchi, pe care o fac eu).
Da, există o piesă într-adevar care este foarte specială pentru mine. Acum câteva luni bune un prieten foarte drag mie mi-a cerut să realizez o piesă pentru grupul său de meditaţie cu tema: Arhanghelul Gabriel (pentru cei care nu ştiu, scopul meu principal este acela de a crea muzică de meditaţie şi relaxare). A fost o foarte mare bucurie pentru mine să primesc această cerere, însă imediat apoi au apărut şi temerile, îndoiala dacă mă voi putea ridica la înălţimea acestei sarcini.
Au urmat câteva zile în care m-am documentat amănunţit despre Arhanghelul Gabriel şi chiar am urmărit să mă pun în rezonanţă cu acele aspecte cu ajutorul unor tehnici de meditaţie. Apoi, într-o seară, în timp ce dormeam, a survenit declicul! Mi-a fost imposibil în zilele următoare să pot reproduce acea muzică. O auzeam în minte, îmi inunda toată fiinţa, dar degetele nu puteau transpune... La un moment dat, după câteva zile, într-o seară m-am trezit că pornesc synthurile (Blofeld, Wavestation, microKorg şi Korg microX) şi încep să înregistrez ceva. La finalul înregistrarii (de obicei trag o singură sesiune cu cât mai multe instrumente deodată), când am ascultat, am fost extrem de copleşit de ceea ce ieşise: era exact ceea ce auzisem în vis… Piesa încă nu este destinată largului public, dar la un moment dat va fi. Ştiu că poate suna ciudat în urechile unora cele expuse mai sus, dar deh, ce să-i faci! Tocmai asta spuneam: rezultatul muzical este suma trăirilor, experienţelor de toate felurile ale unei fiinţe. Experienţe sau modalităţi de transpunere a lor prin muzică, pe care uneori nu le alegi tu, ci ele te aleg pe tine! Astfel, piesa respectivă, datorită modalităţii prin care mi-a fost transmisă, a rămas favorita mea.
Una din restul pieselor preferate, ca să nu lasam auditoriul în aer, este "Delicate touch". Este o lucrare simplă, care are la bază o secvenţă realizată pe Ti2, câteva pad-uri realizate cu Korg Triton rack şi alte câteva sfx-uri tot din Ti2. Este o piesă în care abordez fragmente scurte din muzica clasică, ca laitmotiv, şi tot una dintre puţinele piese în care tehnica de înregistrare este cu overdubbing.
EBRo: Te-ai gândit vreodată să predai cursuri, tutoriale ?
AE: Da, m-am gândit la asta. O fac din când în când, când mi se mai scrie prin e-mail, şi răspund cu mare drag! Dar altfel, nu ştiu când şi dacă se va petrece. Trebuie să existe cadrul potrivit pentru asta. Oricum, azi e mult mai uşor să înveţi de unul singur toate acestea. Eu sunt exemplul bun pentru aşa ceva. Nu a stat nimeni lângă mine să îmi arate nimic. Internetul a fost şi rămâne de bază. Iţi trebuie doar voinţă şi dorinţă. Şi desigur, cunoştinţe de limbă engleză. Am avut de foarte multe ori surpriza să văd ca noile generaţii nu cunosc engleza şi îmi cereau să le traduc specificaţiile tehnice ale vreunui synth sau echipament.
EBRo: Beneficiezi de studii asupra impactului frecvenţlor sonore asupra corpului ş minţi. Împătău351 eşe ş cu noi câteva dintre ideologiile tale, crezurile tale.
AE: Nu voi dezvolta foarte mult acest subiect ca să nu plictisesc, dar voi preciza urmatoarele: toată lumea ştie că fiecare notă are o anumită frecvenţă. Aceste frecvenţe sunt vibraţii energetice, energie cu un anumit nivel de vibraţie (făcând o analogie, nivelul de vibraţie e precum densitatea apei în diverse stări: apa lichidă, gheaţa şi aburul - deşi sunt acelaşi lucru la baza, anumiţi factori le-au adus în starea de agregare respectivă). La rândul nostru, ca fiinţe, şi al materiei fizice care ne înconjoară, totul este energie cu un anumit nivel de vibraţie. Gândurile, mirosurile, culorile de asemenea. Punând aceste aspecte cap la cap, rezultă că fiecare sunet produs influenţează într-un anume fel corpul şi mintea. Astfel, mergând mai departe, tot ceea ce spunem, facem, gesticulăm, gândim sau doar intenţionăm, produce efecte asupra noastră, a celorlalţi şi a mediului înconjurător. Studiile ştiinţifice au arătat că anumite genuri de muzică sunt benefice, altele dimpotrivă. Experimentele pe culturi de flori, de legume, grupuri de oameni, etc, care au fost supuse anumitor unde sonore au condus la aceste rezultate. Nu vreau să numesc genurile muzicale nocive, nu vreau să creez animozităţi! Din păcate, o anumită parte a industriei a folosit şi încă mai foloseşte anumite tehnici subliminale manipulative în scopuri ruşinoase, folosindu-se uneori de muzica frumoasă ca suport, rezultatul însă fiind unul negativ atunci când cantitatea de energie cu vibraţie joasa e mai mare, sau când receptorul (ascultătorul) nu este un om antrenat să discearnă şi să cearnă reziduurile. Pentru cei care doresc să aprofundeze mai mult aceste noţiuni, fie le stau la dispoziţie cu mai multe lămuriri, fie au la îndemână internetul şi bibliotecile, librăriile unde se găsesc materiale corespunzătoare din belşug!
EBRo: Cum primeşte România muzica de relaxare, meditaţie, terapeutică ?
AE: O primeşte cu greu. Am constatat-o de 2-3 ori chiar de la câţiva artişti care mi-au spus astfel: "este laudabil ce faci tu, dar dacă muzica nu te face să te ridici şi să dansezi, aia nu e muzică." Asta spune multe. Iar acest concept este foarte promovat de industria nesatulă de bani, în detrimentul dezvoltării personale, a evoluţie spirituale. Majoritatea românilor se sperie şi reactionează superficial atunci când aude de noţiuni precum "meditaţie", "yoga", "reiki", "qigong", "transcendental", "supramental", "divin" şi aşa mai departe. Pe de altă parte, spiritualitatea este ceva intim, personal şi poate de aceea această reţinere a lor de a vorbi despre aceste aspecte şi apoi tendinţa de a le inhiba. Desigur, în trendul actual, a fi spiritual nu e "cool" deloc…
Mă bucur însă că pe lângă faptul că am foarte mulţi prieteni cu înclinaţii spirituale, iar la concertele mele sau în urma postărilor pe internet a pieselor am avut suprize plăcute să văd cum oamenii se deschid către acest gen de muzică şi chiar mai mult decât atât sa văd chiar şi artişti de muzică electronică (de afară) că prind curaj şi se aventurează pe aceste tărâmuri muzicale spirituale! Unul dintre concertele foarte reuşite în această direcţie a fost concertul de anul trecut de la Constanţa, unde am fost invitat în cadrul Săptămânii Arhanghelilor.
AE: Da, m-am gândit la asta. O fac din când în când, când mi se mai scrie prin e-mail, şi răspund cu mare drag! Dar altfel, nu ştiu când şi dacă se va petrece. Trebuie să existe cadrul potrivit pentru asta. Oricum, azi e mult mai uşor să înveţi de unul singur toate acestea. Eu sunt exemplul bun pentru aşa ceva. Nu a stat nimeni lângă mine să îmi arate nimic. Internetul a fost şi rămâne de bază. Iţi trebuie doar voinţă şi dorinţă. Şi desigur, cunoştinţe de limbă engleză. Am avut de foarte multe ori surpriza să văd ca noile generaţii nu cunosc engleza şi îmi cereau să le traduc specificaţiile tehnice ale vreunui synth sau echipament.
EBRo: Beneficiezi de studii asupra impactului frecvenţlor sonore asupra corpului ş minţi. Împătău351 eşe ş cu noi câteva dintre ideologiile tale, crezurile tale.
AE: Nu voi dezvolta foarte mult acest subiect ca să nu plictisesc, dar voi preciza urmatoarele: toată lumea ştie că fiecare notă are o anumită frecvenţă. Aceste frecvenţe sunt vibraţii energetice, energie cu un anumit nivel de vibraţie (făcând o analogie, nivelul de vibraţie e precum densitatea apei în diverse stări: apa lichidă, gheaţa şi aburul - deşi sunt acelaşi lucru la baza, anumiţi factori le-au adus în starea de agregare respectivă). La rândul nostru, ca fiinţe, şi al materiei fizice care ne înconjoară, totul este energie cu un anumit nivel de vibraţie. Gândurile, mirosurile, culorile de asemenea. Punând aceste aspecte cap la cap, rezultă că fiecare sunet produs influenţează într-un anume fel corpul şi mintea. Astfel, mergând mai departe, tot ceea ce spunem, facem, gesticulăm, gândim sau doar intenţionăm, produce efecte asupra noastră, a celorlalţi şi a mediului înconjurător. Studiile ştiinţifice au arătat că anumite genuri de muzică sunt benefice, altele dimpotrivă. Experimentele pe culturi de flori, de legume, grupuri de oameni, etc, care au fost supuse anumitor unde sonore au condus la aceste rezultate. Nu vreau să numesc genurile muzicale nocive, nu vreau să creez animozităţi! Din păcate, o anumită parte a industriei a folosit şi încă mai foloseşte anumite tehnici subliminale manipulative în scopuri ruşinoase, folosindu-se uneori de muzica frumoasă ca suport, rezultatul însă fiind unul negativ atunci când cantitatea de energie cu vibraţie joasa e mai mare, sau când receptorul (ascultătorul) nu este un om antrenat să discearnă şi să cearnă reziduurile. Pentru cei care doresc să aprofundeze mai mult aceste noţiuni, fie le stau la dispoziţie cu mai multe lămuriri, fie au la îndemână internetul şi bibliotecile, librăriile unde se găsesc materiale corespunzătoare din belşug!
EBRo: Cum primeşte România muzica de relaxare, meditaţie, terapeutică ?
AE: O primeşte cu greu. Am constatat-o de 2-3 ori chiar de la câţiva artişti care mi-au spus astfel: "este laudabil ce faci tu, dar dacă muzica nu te face să te ridici şi să dansezi, aia nu e muzică." Asta spune multe. Iar acest concept este foarte promovat de industria nesatulă de bani, în detrimentul dezvoltării personale, a evoluţie spirituale. Majoritatea românilor se sperie şi reactionează superficial atunci când aude de noţiuni precum "meditaţie", "yoga", "reiki", "qigong", "transcendental", "supramental", "divin" şi aşa mai departe. Pe de altă parte, spiritualitatea este ceva intim, personal şi poate de aceea această reţinere a lor de a vorbi despre aceste aspecte şi apoi tendinţa de a le inhiba. Desigur, în trendul actual, a fi spiritual nu e "cool" deloc…
Mă bucur însă că pe lângă faptul că am foarte mulţi prieteni cu înclinaţii spirituale, iar la concertele mele sau în urma postărilor pe internet a pieselor am avut suprize plăcute să văd cum oamenii se deschid către acest gen de muzică şi chiar mai mult decât atât sa văd chiar şi artişti de muzică electronică (de afară) că prind curaj şi se aventurează pe aceste tărâmuri muzicale spirituale! Unul dintre concertele foarte reuşite în această direcţie a fost concertul de anul trecut de la Constanţa, unde am fost invitat în cadrul Săptămânii Arhanghelilor.
EBRo: Îţ mulţmesc şi îţi urez mult succes !
AE: Eu îţi mulţumesc pentru enorma muncă pe care o depui şi îţi doresc la rândul meu mult succes şi împlinire sufletească, iar cititorilor EBRo la cât mai multă inspiraţie, sau audiţii minunate!
AE: Eu îţi mulţumesc pentru enorma muncă pe care o depui şi îţi doresc la rândul meu mult succes şi împlinire sufletească, iar cititorilor EBRo la cât mai multă inspiraţie, sau audiţii minunate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !