Ştefan Elefteriu este un compozitor şi violonist român născut la
data de 24 septembrie 1956, la Bucureşti.
Studiile muzicale le-a început de la o vârstă fragedă, cu
studiul viorii. În formarea sa artistică a
frecventat Liceul de Muzică din Galaţi, apoi a
urmat Conservatorul din Bucureşti, specializarea vioară solist, pian, compoziţie,
orchestraţie
şi
cercetare sunet.
"Întâi a fost interesul pentru electronică, în prima fază fără o legatură evidentă cu muzica. De pe
la 8-9 ani am construit diverse aparate de radio, staţii de amplificare şi generatoare de sunet. Din acest punct s-a
concretizat direcţia către muzica electronică. In paralel cu studiul de
6-8 ore pe zi de la vioară, singurele momente de recreere erau într-un mic <laborator de sunet> amenajat acasă. Până la admiterea
la Conservator, acest laborator s-a dezvoltat destul de mult, cuprinzand mai
multe generatoare complicate construite de mine de la zero, două mixere audio destul de
performante pentru vremea respectivă (tot manufacturate), vreo 3 magnetofoane Tesla
modificate ca multitrack (4 track-uri erau maximum posibil, deci aveam 12, şi sincronizate
electromecanic cu un sistem de relee), nişte boxe construite după ceva scheme japoneze, etc. În acea perioadă (când încă muzica
electronică la noi nu era
concretizată ca gen), direcţia mai sofisticată era spre obţinerea unor efecte sonore
cu ajutorul generatoarelor audio cu trei forme de undă, acestea fiind procesate cu reverb-uri şi delay-uri analogice cu bandă (de asemenea manufacturate, liniile de întârziere digitale s-au inventat mai târziu), care apoi erau mixate cu mici piese scrise pentru
quartet sau quintet (adesea atipice, de exemplu: vioară, xilofon, fagot, orgă sau pian, oboi, secţiune de percuţie simfonică, clopote, glock şi contrabas). Rezultatul era foarte interesant pentru că în general urmărea linia dodecafonică lansată de compozitorii germani Alban Berg, Arnold
Schoenberg, şi mai târziu de grecul Xenakis, în muzica de cameră şi nu numai." (Ştefan Elefteriu)
La Conservator, Ştefan Elefteriu a studiat sub îndrumarea unor nume
extrem de importante pentru componistica românească, dintre care îi amintesc pe
marii compozitori Anatol Vieru şi Sorin
Vulcu, preocupaţi şi dânşii de muzica
electronică. Sorin Vulcu conducea studioul de muzică electro-acustică de la
această instituţie. Înconjurat de astfel de profesionişti şi găsind mediul
prielnic din punct de vedere tehnic şi educaţional, Ştefan Elefteriu s-a
îndreptat tot mai serios către muzica electronică. Mai târziu a susţinut printre
primele concerte de muzică
electronică în sala de concerte a
Conservatorului, pe care l-a absolvit în anul 1980.
"Întâmplarea a făcut ca pe timpul studiilor la Conservatorul
“Ciprian Porumbescu” din Bucureşti să cunosc doi profesori care aveau acelaşi hobby ca şi mine.
Laboratorul acustic din Conservator devenise principalul loc de perfecţionare în muzica electronică (după multe ore de studiu zilnic la vioară). Acolo
s-a dezvoltat o prietenie foarte importantă cu profesorul Sorin Vulcu, profesor de
teorie muzicală, un asiduu
cercetător şi
compozitor de muzică electro-simfonică român, în compania căruia m-am specializat o importantă parte din timpul a 4 ani de Conservator.
Deasemenea, chiar profesorul de vioară, Mircea Opreanu, el însuşi violonist
de excepţie,
compozitor, şef al
quartetului “Musica Nova” (cu o mare faimă, mai ales peste hotare), era promotor al muzicii
simfonice moderne, având concerte în care preodominau efectele sonore speciale obţinute atât cu instrumente traditionale cât şi cu orgi
electronice, etc). Deci, ideea e că asemenea influenţe chiar din
copilărie,
continuate în conservator, au dus către o abordare foarte serioasă a muzicii
electronice, ceva mai târziu. Trebuie să menţionez, că un impuls extrem de important l-am primit în acea perioadă şi din
partea compozitorului Adrian Enescu, un mare specialist în domeniu. Întâlnirea şi apoi prietenia cu d-l Enescu a fost definitorie pentru
drumul urmat mai târziu. Studiile de compoziţie din Conservator au fost la clasele prof.
Tiberiu Olah şi Anatol Vieru, care erau deasemenea influenţaţi de acest curent muzical." (Ştefan Elefteriu)
Tot în perioada Conservatorului, începând cu anul 1977, timp de
cinci ani, a condus trupa de muzică rock numită Blitz, din care mai făceau
parte Dan Bittman şi Tino Furtună. Au fost printre primii din muzica rock
autohtonă care au integrat în muzica lor sintetizatoarele şi o celebră vioară
electronică, toate construite de marele Ştefan Elefteriu. Locul de
"desfăşurare" era Teatrul Mic, unde au susţinut numeroase concerte cu
casa plină, bucurându-se de mult succes din partea audienţei, care era minunată
de neobişnuitul instrument, vioara lui Ştefan.
"Purtam nişte costume de epocă, luminile erau bine
gândite şi sunetul era asigurat de echipa tehnică de la Sfinx. Întotdeauna am
cântat la acea vioară, fiind ceva inedit şi aşteptat de public, precum şi la
sintetizatoarele preistorice menţionate mai devreme." [...]
"Am
fost fascinat în acea perioadă de Jean Luc Ponti, <vrăjitorul> violonist
de muzică progresivă care încă mai menţine şi în prezent stacheta foarte sus.
Drept urmare, am construit o vioară electronică în perioada conservatorului,
fiind susţinut şi de Sorin Vulcu. Acest instrument, fiind primul de acest fel
din România acelor ani, a primit chiar şi un premiu studenţesc. Erau tot felul
de concursuri <stimulative> de acest gen în perioada comunistă.
Era
un instrument de culoare albastru metalizat, cu
o doză <calus> piezoelectrică, doză care avea un preamplificator de
adaptare ce trimitea semnalul audio să comande nişte module de tip Moog (VCF,
EG, VCA), asemănătoare cu cele construite mai târziu. A primit chiar şi un
premiu studenţesc important pentru acea perioadă." [...]
"Perioada
rock a fost foarte puternică în preocupările mele, iar influenţele ei se simt
şi acum în ceea ce fac." [...] "A fost o periodă bună din punctul ăsta de vedere." [...]
"Nivelul profesional era mult mai mare. Din păcate acum suntem
într-un mare regres, cu toate aparatele performante care ne sunt la îndemână. Dar totul pleacă de la şcoală, şi de la seriozitatea şi
profunzimea cu care te dedici scopului ales. Aici avem o mare problemă. Nu se poate construi nimic pe nisip." (Ştefan Elefteriu)
Dintre
ceilalţi muzicieni rock ai timpurilor, care au fost preocupaţi şi ei de muzica
experimentală sau electronică şi cu care Ştefan Elefteriu a interacţionat sau
colaborat se numără Doru Căplescu, coleg de an la secţia de trompetă şi Mircea
Florian.
După absolvire, compozitorul s-a specializat timp de
trei ani în domeniul înregistrării şi mixajului audio în studiourile Radioteleviziunii
Române. După aceea, preocupările sale s-au extins şi înspre muzica de film,
realizând soundtrack-uri pentru peste 60 de filme documentare, de animaţie şi
divertisment, în decurs de zece ani (1980-1990). Dintre acestea amintesc coloanele sonore
realizate pentru animaţii precum "Cei
Trei Muşchetari" (în regia lui Victor Antonescu), "Misiunea Spaţială
Delta" (în regia aceluiaşi Victor Antonescu), "Fiul Stelelor"
(Mircea Toia).
"În perioada "Şcoala Vedetelor" a lui
Titus Munteanu (TVR 1), toate piesele se lucrau şi mixau aici, având o
colaborare excepţională cu maestrul Munteanu, unul dintre cei mai buni
profesionişti de televiziune din câţi am întâlnit (şi am întâlnit ceva... de pe
vreo 3 continente)." (Ştefan Elefteriu)
De asemenea, a cântat timp de 12 ani
ca violonist în orchestra Operei Române din Bucureşti, în perioada anilor 1983-1994.
Munca sa a fost favorizată de achiziţionarea primelor echipamente profesionale,
începând cu anul 1990. Aşadar, cu o tehnică superioară, Ştefan Elefteriu a
putut aprofunda pasiunea sa pentru muzica electronică.
"După facultate, am
intrat prin concurs la Opera Naţională Bucureşti, unde am activat 12 ani ca violonist. În tot acest timp, preocuparea mea (de acum principală, aş putea zice) s-a transformat în pasiune. Am început colaborarea cu studioul <Animafilm> Bucureşti, între timp am construit un studio (1980-1983) bun pentru
acele vremuri (2 multitrack-uri, chiar un sintetizator, un Korg MS 10 copiat după original, pe care îl acordam mereu, că nu aveam acces la piesele originale) şi un modul separat (acelaşi dar fără clape). Muzica de film din acea perioadă era produsă cu aceste aparate, prin multe suprapuneri şi premixaje. Nu era simplu deloc, iar problemele pur
tehnice erau numeroase." (Ştefan Elefteriu)
Începând cu anul 1991, compozitorul
a plecat peste graniţele ţării, ca şi inginer de sunet la studioul “Music Production Center” din Sarajevo, Bosnia & Herzegovina.
Discografia sa cuprinde două albume foarte importante. Unul dintre acestea este o
premieră pentru muzica românească, fiind primul CD cu muzică pop de pe piaţa
românească, albumul Mălinei Olinescu, la a cărui
producţie a contribuit în totalitate, intitulat “Ready For You” (1997, Euro Music). În
anul 2001 a avut loc lansare albumului “Missing Lands”, în Germania, prin New
Sound şi JOD-Records Luxemburg. Compoziţia şi muzica a fost semnată de către Ştefan
Elefteriu, iar vocea a cântăreţei
Diann Sorrell din Statele Unite. De asemenea a compus muzică sau a participat la producţia unor artişti români de
muzica uşoară, precum Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu, Florin Chilian, Teodora
Enache. În prezent se pregăteşte lansarea celui de-al doilea album personal al
marelui compozitor, orientat spre muzica electronică. Va face parte dintr-o
trilogie şi va fi lansat tot în Germania.
De-a lungul prolificei sale activităţi, marele compozitor Ştefan Elefteriu a fost distins cu
importante premii naţionale şi internaţionale,
în Europa şi SUA.
A fost premiat în cadrul Karlovy Vary Documentary (1986, premiul 1 pentru
muzică), de asemenea în cadrul primului festival
de advertising “Mediafest” din România (1996, locul
întâi), festivalul "Cerbul de Aur” de la Braşov (1997,
premiul întâi cu cântecul "Ready For You", interpretat de Mălina Olinescu), “International
TV Pop Festival” din Malta (1999, premiul
1), Premiul pentru Muzica de Film a
anului 2004 acordat de Uniunea Cineaştilor din România, Premiul pentru Muzică Originală în filmul documentar conferit de Uniunea Cineaştilor din România (2009). A fost finalist la importante festivale şi concursuri internaţionale precum “Midnight Sun Festival” (1992, Finlanda), “Cesme
Song Contest” (1994, Turcia),
festivalul internaţional de
muzică pop FIDOF de la Los Angeles
(1998, menţiune, 4000 de concurenţi).
În semn de apreciere pentru contribuţiile sale aduse muzicii româneşti de film de-a lungul
timpului, în anul 2007 i-a fost acordată Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate artistică desfaşurată în slujba filmului românesc de animaţie, acordată de Centrul Naţional al Cinematografiei şi Studioul Cinematografic “Animafilm" din Bucureşti. A realizat numeroase colaborări şi angajamente pentru companii de
profil din Europa, Australia şi SUA.
În prezent este membru al Uniunii
Compozitorilor şi Muzicologilor din România începând cu anul
1993, membru al Uniunii Cineaştilor din
România şi membru
SABAM Belgia.
Astfel,
sub un mare nume, Ştefan Elefteriu, stă o
paletă largă de preocupări şi contribuţii în muzica românească, precum şi cea
internaţională: compoziţie muzică de film, muzică pop,
rock, ambiental, new age, simfonic, contemporan-simfonic, post-producţie şi post-procesare sunet, sound
design, mixaje şi mastering. Cu siguranţă, un desăvârşit compozitor român care s-a implicat
puternic în muzica electronică românească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !