Biografii/Discografii: Dan Mercureanu

     Dan Mercureanu este unul dintre giganţii compozitori români contemporani. Este unul dintre cei care au deschis căi şi au spart bariere spre necunoscutul târâm al muzicii electronice în perioada ante-decembristă.

      "Erau timpuri dificile, entuziasmul nostru enorm! Este greu de imaginat începuturile muzicii electronice în România în acea epocă. Dinu Petrescu a fost cel care a început să lucreze cu inginerul Ionescu, care era şeful discotecii Conservatorului. Curioşi, pasionaţi, interesaţi. Iancu Dumitrescu şi eu ne-am plonjat cu frenezie în această direcţie. Dacă îmi amintesc bine erau două sau trei sintetizoare mai mult sau mai puţin valabile, care nu au nimic în comun cu tehnologia actuală. Rezultatele erau impresionante faţă de mijloacele primitive întrebuinţate.” (Dan Mercureanu)

      Alături de Iancu Dumitrescu şi Dinu Petrescu a format un trio care se va dedica experimentării muzicale pe această direcţie şi vor rămâne pentru totdeauna unii dintre pionierii genului, deschizători de drumuri. Au fost printre primii care au adus aproape de urechile oamenilor aceste noi sonorităţi, în mod public, pe scenă.

      „Cred că prima <audiţie> a avut loc la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei. Trei compozitori cu talente diferite, cu viziuni artistice diferite, cu <jocuri intelectuale> diferite, dar cu o forţă şi o convingere care e dificil de a o exprima astăzi." (Dan Mercureanu)

      După această primă audiţie, alături de vechii colaboratori Petrescu şi Dumitrescu, Dan Mercureanu pune bazele primului Studio de Muzică Electronică din Bucureşti, la Universitatea de Muzică, în anul 1967. Împreună au organizat printre primele concerte dedicate muzicii electronice, în sala "Student Club" a Operei din Bucureşti, unde prezintă compoziţia "Glissandi".

     "<Glissandi> a fost cea mai reuşită, tehnic, piesă compusă de către mine. Anii trecând, colegii noştri au continuat, cu brio, pe această cale. Eu, în schimb, am continuat să scriu, însă nu în acest domeniu.
     Cât despre atmosfera şi oamenii întâlniţi, pot să spun că era o epocă de căutare şi o dorinţă fierbinte de cunoaştere. Evident, uimirea instinctivă, era urmată imediat de curiozitate. Nu pot spune că era un succes spontan nemaivăzut. Mai degrabă o apropiere de o explicaţie logică, călduroasă şi pasionată. În orice caz, niciodată nu am avut sentimentul de a fi respinşi şi izolaţi. Dimpotrivă! Totul părea şi probabil la nivelul nostru, era atât de nou!
     Au urmat o serie de alţi compozitori de talent care au expus şi dezvoltat cu multă pasiune acest tip de muzică. Anii '67, '68, '69, an când am plecat în Franţa, au fost ani de speranţe mai mult sau mai puţin realizate. În Occident viaţa mea artistică, ca dirijor, compozitor, profesor şi director de Conservator, a luat diferite direcţii, având o carieră bogată şi reuşită în mare parte. Sunt fericit că încercările şi experienţele din acei ani s-au dezvoltat şi viaţa muzicală românească a continuat în ciuda timpurilor grele. Vieţuind în alte meleaguri şi alte cerinţe şi realizări muzicale nu m-au împiedicat de a mă informa despre creatorii români.
       Iancu Dumitrescu a rămas acelaşi mare talent, căutând fără încetare direcţii noi în domenii mai mult sau mai puţin cunoscute. Bineînţeles l-am ales pe el în particular, căci face parte din echipa <eroică> din acele timpuri." (Dan Mercureanu)

       Acum, la fel ca mulţi alţi mari compozitori români trăieşte peste hotare, bucurându-se de o mare apreciere muzicală şi universitară, dar va rămâne mereu un simbol pentru începuturile muzicii electronice româneşti şi un compozitor desăvârşit.