Biografii/Discografii: Marius Christian Burcea

marius-christian-burcea.blogspot.com

     Marius Christian Burcea este unul dintre cei mai importanţi promotori ai genului muzicii ambientale în România anilor '90. A fost realizatorul emisiunii "Călătorii Spre Infinit", de la Fun Radio, emisă începând cu anul 1992. A participat la producţia celebrei compilaţii de gen, "Noua Românie - Rebirth of a Nation".

       "Programul <Călătorii Spre Infinit> a debutat în FM în februarie 1992, sub numele <Jocul cu Mărgele de Sticlă>, pe 67.8 Mhz, Fun Radio Bucureşti. Titlul a fost schimbat în <Călătorii Spre Infinit> în vara lui 1993. În noiembrie 1993 am preluat complet programul de la realizatorul de început, George Florescu. Eu aveam 14 ani când am început munca la ea. Până la apariţia mea la pupitru, emisiunea se rezuma la prezentarea unui album de muzica electronică în fiecare ediţie (Vangelis, Tangerine Dream, Jarre etc, clasici ai genului, de regulă). Am păstrat formula doar două luni, iar din 1994 am schimbat structura, odată cu mărirea spaţiului de emisie de la o ora la trei ore.
       Transformarea a fost radicală şi cu elemente inedite. Am introdus pentru prima oară în FM-ul românesc termenul de <muzică new age> şi am lărgit foarte mult spectrul de artişti difuzaţi. Aici s-au auzit întâia oară la noi nume esenţiale ale genului, dar prea puţin cunoscute la vremea aceea ca: Steve Roach, David Parsons, Michael Stearns, Deuter, Patrick O'Hearn, Steven Halpern. De asemenea am introdus discografii în serial, primul şi cel mai lung fiind dedicat lui Klaus Schulze.
     Au fost timpuri foarte special, irepetabile. Îmi amintesc acum faptul ca am promovat stiluri aparent diferite sub aceeaşi umbrelă <New Age> (eu mă raportam exclusiv la ceea ce aveam acces din Occident), s-a iscat o controversă pe subiectul numelui. Pe atunci nu era internet, dar primeam telefoane şi scrisori în care se aduceau acuze cum că aş fi infiltrat de <forţe oculte> pentru a sminti oamenii cu arta satanică. Datorită unor cărţi care circulau pe atunci şi pe care azi le-am înscris în “teoriile conspiraţiei”, new age-ul era considerat de unii dintre ascultători ca o construcţie pseudo-spirituală promovată de oculta mondială pentru a distruge bisericile tradiţionale, în special cea creştină. În efortul de a dezambiguiza noţiunea, am făcut o ediţie în care am prezentat puncte de vedere pro şi contra legate de muzica new age şi mişcarea New Age, totul s-a transformat într-un talk-show. În urma acelui program de pomină, am fost concediat de directorul postului. Asta se întampla prin iarna lui '94.
      La două luni am fost reangajat şi am continuat <Călătorii spre Infinit> neîntrerupt, până în noiembrie 2003, când Fun Radio a fost cumpărat de ziarul Cotidianul şi s-a transformat într-un post care difuza doar muzică romanească. Decembrie 2003-ianuarie 2004 m-a prins cu emisiunea la Activ FM. Nu m-am înţeles cu directorul de acolo, complet depăşit de combinaţia de stiluri pe care o promovam (ambient, world-fusion, meditaţie, electro-tribal, psychill). După aproximativ un an de căutări am reuşit, având revista Cosmopolitan ca producător, să revin cu emisiunea <Călătorii Spre Infinit> în eter, de data aceasta la Radio France Internationale, pe scurt RFI România. Aici, fiecare ediţie era concepută tematic (exemple: Samani Urbani, India Imaginara, Psychedelia, Ethnotronica, Ambiante Hi-Tech, Muzica pentru Yoga şi alte arte terapeutice, Uverturi spaţiale etc). Când a venit criza economică, în noiembrie 2008, s-a simţit şi în grila RFI, măturând emisiunile muzicale de specialitate, inclusiv pe ale mele ( <Călătorii Spre Infinit> şi <Soft Music>).
     Am promovat muzica electronică pe diverse căi (radio, scris review-uri şi articole în presa locală şi internaţională, prin co-producţia a două albume electronice romaneşti în USA). La <Noua Romanie - Rebirth of a Nation> am intermediat contactul dintre Earthtone (divizia Sonic Images Records, patronată de Christopher Franke, ex-Tangerine Dream) şi majoritatea artiştilor români, cu mici excepţii Iovu şi Levantis. I-am avut aproape pe toţi invitaţi în emisiunea mea, unde mi-au acordat interviuri. De altfel, interviurile pe care le-am făcut de-a lungul timpului sunt un capitol foarte drag mie. Strict în sfera electronică, aş menţiona câteva zeci de astfel de momente, printre care dialogurile cu Fraţii Nanu (primul în 1994; ei - Digital Art- mi-au compus şi genericul emisiunii din acea vreme), Dan Bozaru-Indra (primul prin 1998), Adrian Enescu (2001), Klaus Schulze & Lisa Gerrard (2008, singurul interviu făcut direct de un jurnalist român cu co-fondatorul şcolii berlineze de muzică electronică). Întâlnirea cu Klaus Schulze şi Lisa Gerrard de la Loreley, Germania e pentru mine cea mai intensă amintire. Am avut şansa să particip şi la realizarea CD-ului şi DVD-ului <Rheingold – Live at Loreley>, fiind creditat în booklet pentru câteva fotografii. Un alt moment deosebit a fost co-producţia debutului american al formaţiei DaKsha cu albumul "Ascendent", la Neurodisc Records în 2006. Mă leaga o frumoasă prietenie de cei doi componenţi DaKsha, George Constantinescu şi Cătălin Truţă (OMU). În decembrie 2010 am fost co-organizator la primul concert Deva Premal, Miten & Manose din România, eveniment realizat de Happy Dreams Event. Tot prin acea perioadă am înregistrat video un interviu cu Indra care a fost publicat pe DVD-ul său “Live in the Salt Mine”.
     Rezumând, am ţinut publicul meu radio conectat cu noutăţile din zona new age, ambient, space, psychill şi ethnotronica, acordând atenţie selectivă şi tendintelor autohtone. De ex, la <Călătorii spre Infinit> s-a auzit prima oară, la un radio cu acoperire mare, un interviu cu E-Mantra (Emanuel Carpus din Constanţa), foarte talentat în combinaţii de psy-trance (goa old school) şi psybient. Acum e foarte apreciat în comunitatea muzicală psy de peste tot. Am publicat în New Age Voice Magazine (un magazin lunar din US dedicat genului new age, actualmente închis), fac parte dintr-un sindicat al jurnaliştilor muzicali specializaţi pe new age: New Age Reporter, actual Zone Music Reporter. Ocazional scriu cronici de disc, am review-uri publicate pe site-uri de artişti (Bruno Sanfilippo, Max Corbacho, Kit Watkins s.a) etc.
     Actualmente, încerc să revin cu o emisiune similară în eter, doar că demersurile mele, până în acest moment, nu au dat rezultate. În condiţiile prezente, m-am dedicat mai mult profesiei mele de psihoterapeut, dar continui să rămân într-un contact rezonabil cu domeniul muzicii prin intermediul blog-urilor mele "Călătorii spre Infinit" şi “Soft Music ~ La vie en Lounge” şi prin apartenenţa la Zone Music Reporter (unde, între altele, am drept de vot la alegerea câştigătorilor pentru premiile ZMR anuale).