Biografii/Discografii: Telurica

ingeralb.go.ro

     Vali este un basist care a activat de-a lungul vremii în numeroase trupe, dintre care amintesc: Spin (1993-1998), Celestial Sanctuary (1995-1996), Web (1998-2000), Magica (2002-2008) şi Rezistor (2008). Ultima dintre ele este un grup de muzică trash metal, trupa de bază a lui Zechiu, în care cântă alături de Eugen, Alex şi Cristi.
     Însă pe lângă bass acesta s-a familiarizat şi cu băncile de sunete din seria E-Jay, Cool Edit sau Fruity Loops, lucrând la side-projecturi precum Inger de Fier (2002-2005, industrial rock, cu Bat), Telurica (2003, dark ambiental, industrial, noise) şi Project 333 (2003, tribal electro). Dacă primele materiale au fost concepute exclusiv pe computer, Vali a evoluat cu timpul spre hardware, a folosit loop-uri cu tobe şi alte instrumente, care să dea muzicii sale o notă mai organică.
     Această ipostază de membru al unei formaţii rock care este atras de muzica electronică, experimentală, nu este una singulară, deoarece după cum spune chiar el există o fobie pentru combinarea elementelor electro cu rock. Astfel mulţi experimentalişti au ales să se refugieze sub anume pseudonime care să le protejeze imaginea şi să le ofere libertate de a încerca ceva nou, rămănând în acelaşi timp sub aripa protectoare a unui band rock.

     "Ca o caracteristică aş zice că majoritatea au fost side projects, fie pentru că muzica respectivă nu s-ar fi potrivit cu ceea ce cântau cu formaţiile lor de bază, fie poate pentru a-şi proteja imaginea. La noi este o adevarată fobie faţă de elementele electro în rock, aproape automat aşa ceva atrage eticheta de "dance metal", o idee pe care sincer n-o înţeleg. Datorită inerţiei feroce a publicului nici nu au fost primite bine, aşa că motivaţie de a continua nu prea a fost." (Valentin Zechiu)

     Înger de Fier a fost prima sa încercare de a crea muzică industrială, în care integra pe lângă chitara lui Bat şi obişnuitul bass mânuit de el însuşi, tehnică precum samplingul, synth-urile şi diverse efecte. Cu acest proiect a lansat sub forţe propri materialul numit "A Taste of the Things to Come...", în anul 2002, apoi "Deadly Games" (2004 self-released / 2005 Dead Sexy Records).
     Discografia Telurica este una foarte cuprinzătoare, cu alte albume precum "Anthems Of Desolation" (2003, Black Orchid), "The Calling of the Battlehorn" (2004, un material self-released ca multe altele defapt, realizat alături de soţia sa, care a pus la cale recenzia, iar mama lui care a conturat coperta), "Discordant Harmony" (2005), "Trees Keep Growing" (2006), "Love Corrodes the Circuits" (2007) şi "The Little Yellow Sound Machine" (2008).
     Project 333 s-a născut ca urmare a primului album Telurica, urmând o linie mai adânc experimentală. Sub acest alias a scos la lumină doua EP-uri, "Embryo" şi "Pozitronic". Ultimul dintre acestea a fost realizat în colaborare cu Narkoleptik.
     Muzica lui Vali Zechiu este mai presus de orice o modalitate de exprimare, semnifică stări sufleteşti, trăiri umane, sentimente, exprimă personalităţi şi figuri, într-un mod foarte abstract, profund.

     Despre Telurica: "Unul din acele <proiecte de colţ de cameră>, cum le numesc eu, mai în glumă mai în serios :) . Adică proiecte făcute cu resurse tehnice şi financiare minime spre zero, pe cont propriu şi al căror autor se ocupă de tot: muzică, difuzare, prezentare (website, etc), promovare. O poveste din păcate întâlnită prea des la noi.
     Telurica s-a născut din joacă. La început am folosit băncile de sunete din seria E-Jay, în scurt timp am trecut la Cool Edit şi Fruity Loops. Una din modalităţile preferate de lucru era să iau diverse loop-uri (în special de tobe) şi să modific sample rate-ul sau pitch-ul. Aşa obţineam nişte drone de toată frumuseţea, sau mă rog, sperietura. Majoritatea pieselor de pe primul album, "Anthems of Desolation" au fost făcute în maniera asta.
     Începând cu <Discordant Harmony>, al 3-lea album, toate sunetele şi loop-urile folosite au fost făcute de mine de la zero, prin diverse manipulări şi prin utilizarea VST-uri tip synth. A fost de altfel albumul care s-a bucurat de cel mai mare succes.
     Din punct de vedere afectiv însă, cel mai important material pentru mine este ultimul EP, <The Little Yellow Sound Machine> (2008), pentru că marchează un dublu eveniment: trecerea la instrumente hardware (întotdeauna mi-a fost peste mână să lucrez cu synth-uri virtuale) şi naşterea fetiţei mele, Sabina, de unde şi numele ultimei piese, <Lullaby to Sabine>. Ca fapt divers, mai există o piesă pe EP-ul <Trees Keep Growing>, dedicată soţiei mele: <Letter to Roxanne>. În plus poate fi considerat un <product demo> pentru că piesele au fost realizate integral doar cu ajutorul Kaossilator-ului de la Korg. Iniţial mulţi considerau că gadget-ul ăsta era doar o jucărie şi că nu se putea folosi pentru a face muzică. Eh, uite că se poate, hehe." (Valentin Zechiu)

Telurica - Discordant Harmony (2005)

 

Dreaming In Blue (Intro)
If Only Humans Could Live Here
Caught Up In A Reverie
Night-Time Traffic In Neo Tokyo
Through Hollow Spaces
Kamae
Aqua Violet
The Heart Of The City