Vechile Sintetizatoare

     Romania nu are o cultura muzicala foarte matura in ce priveste muzica electronica, dar intorcandu-ne in trecut, citind, informandu-ne si constientizand eforturile pe care pionierii acestui gen le-au facut, putem sa cladim una. Dar putem face asta, sa scriem o istorie a muzicii electronice romanesti, doar invatand sa apreciem incontestabila valoare a acestor artisti. Este vital ca un popor sa nu uite trecutul sau, sa nu tradeze simbolurile sale, sa isi creeze exemple pentru generatiile viitoare, idoli, altfel progresul este unul imposibil si identitatea acelui neam se pierde.

     Astfel, imi propun sa va transpun o particica din istoria acestui stil muzical, sa-i elogiez pe cei ce in mod sigur o merita.
     

Adrian Budritan

myspace.com/acidulate

     Anul în care a început totul pentru Adrian Budriţan a fost 1988, atunci când a făcut cunoştinţă cu sintetizatoarele analogice Korg MS10 şi MS20. 

     Un an mai târziu a început să lucreze cu rudimentarele şi "greoaiele" computere Spectrum ZX, HC 85 sau Cobra. 

     A studiat empiric şi autodidact despre acestea din cărţi, făcând diferite experimente stohastice şi algoritmice, programe de analiză statistică, muzică experimentală, în special curente minimaliste, serialism şi postmodernism.
Pe data de 10 ianuarie 1988 Budriţan face primul program basic pe un Spectrum ZX. În acelaşi an intră în cercul de informatică al liceului la care studia, „C.D. Loga” din Timişoara şi câştigă premiul doi la faza judeţeană de informatică, cu un program de muzică algoritmică. Apare un articol în ziarul local "Orizontul", ce cuprinde şi un interviu cu Adrian Budriţan. Dintre sbiectele tratate s-a discutat şi despre pionierismul muzicii techno în România.

    
     Continuă şi în anul 1989 studiile sale despre computere, protocoale MIDI, experimentează compoziţii şi sinteză sonoră cu un computer Commodore C64, folosind chip-ul SID Motorola.

     Trei ani mai târziu, alături de Christian Mike Sugar si tehnicianul Emil Treuer lansează prima revistă dedicată muzicii electronice, hi-fi şi cultură audio, numită "Hi-Fi & Audio". Având pasiuni comune pentru sintetizatoare, Adrian si Christi adună la un loc aparaturile şi experimentează împreună parametrii de sunet. 
     Data de 16 decembrie 1992 a însemnat o zi mare pentru muzica electronică romanească, fiind data când a avut loc printre primele concerte dedicate acestui gen din România, organizat bineinţeles de Budriţan alături de Sugar, la Teatrul German de Stat din Timişoara. La acest eveniment a fost prezent şi speologul Cristi Tecu cu proiecţii diapozitive. Asistenţa din partea publicului a numărat aproximativ 200 de spectatori. În acelaşi an Adrian Budritan a înfiinţat o firmă cu profil multimedia, denumită "Aliens Design".
     În ce priveşte concertele, cei doi buni prieteni nu s-au oprit doar la event-ul cu numarul unu, iar pe 17 octombrie 1993 au recidivat printr-un nou concert în peştera de la Romaneşti, spectatorii fiind ceva mai numeroşi de această dată, în număr de aproximativ 400. 
     Un real succes a fost pentru Adrian a fost prezenţa la convenţia europeană anuală de science fiction Eurocon, unde a avut loc primul spectacol de laser şi artificii din România, între 26 - 29 mai 1994, în Piaţa Operei din oraşul vestic. Primirea din partea împătimiţilor a fost una foarte bună, fiind 40.000 de martori la acest eveniment. În cadrul acestei participari, Budriţan primeşte premiul "Spirit Of Dedication Award". S-a remarcat de asemenea Florin Pop Magda, care actualmente produce muzică comercială sub numele de Adaggio.

foto: elektronika.ro

     Anul 1996 l-a găsit pe pionierul muzicii electronice cutreierând peste graniţe. A fost plecat timp de şase luni prin Europa, Londra în special, pentru a se documenta şi afla mai multe despre acest curent muzical. A fost influenţat puternic de muzica unor nume mari precum Photek, Kraftwerk, Pink Floyd, Vangelis, Jean Michelle Jarre, Tangerine Dream, Klaus Schultze, Mike Oldfield.
     Totodată acest an reprezintă debutul său ca şi producator muzical, realizând primul album, numit "Synthesizer Sequencing". A fist editat la casa de discuri Voxstar.
      Susţine un nou concert la Teatrul German de Stat din Timişoara, un spectacol de muzică electronică avangardistă, cu 50 de oameni prezenţi.
Îşi crează o pagina web şi face eforturi mari financiare pentru a naviga pe internet. Este numit de apropiaţii săi în mod sugestiv, "băiatul cu internet-ul", lucru care denotă raritatea acestui fapt la acea vreme.
      Continuă să experimenteze şi să lucreze la piese noi, terminând albumul "The Power Behind The Sound" (1997), ce trebuia lansat de Metropol Records, dar a rămas nepublicat.
      Se alatură unor petreceri importante pentru pionieratul timişorean şi cel românesc, clasicele party-uri în depozit, sau "Warehouse", organizate de Ufo şi alţi împătimiţi ai vremii, care vor forma mai târziu colectivul şi prestigiosul festival TMBase.

Live @ Arenele Romane

     Un an plin de succes pentru cel care activa acum sub pseudonimul Future Groove a fost anul 1998. Atunci a intrat în graţiile danezilor de la Hypnotic Records, ţară din partea căreia a primit foarte multă apreciere. S-a clasat pe locul doi în materie de drum and bass şi a fost prezent pe compilaţia "VA - Drum & Bass" cu piesele "Elvis Presley" şi "Vortex". Ultima dintre ele a avut parte de un videoclip, lansat pe data de 21 noiembrie 1998, ora 4:30 AM, fiind considerat primul videoclip românesc de muzică electronică difuzat pe MTV Europe, în cadrul emisiunii "Chill Out Zone". Eu aş duce acest superlativ mai departe, considerând această piesă una dintre cele mai bune compoziţii drum and bass romaneşti ale timpurilor. În acelaşi an termină albumul "Vortex", apoi "The Silent Noise", ultimul dintre ele realizat împreuna cu Remus aka Reloop, sub monikerul Aural Envelope, nelansat însă.

hypnotic.dk

   
     Tot în acelaşi an a fost prezent de asemenea pe "Dance Mission Volume 1" (MediaPro, 1998), prima compilaţie de muzică house/club din România. A semnat pe aceasta patru piese, dintre care două remixuri pentru piesa celor de la Timpuri noi, "Geta-i Sora-mea", în două variante.

mediapromusic.ro

     Iniţiază şi un proiect euro/minimal house denumit House Sweepers, piesa "Slow Times" fiind prezentă pe compilaţia "Ascultă-ţi Muzica" (MediaPro, 1998).

Generatia Pro - Asculta-ti Muzica (1998, MediaPro Music)

mediapromusic.ro

DJ Phantom - Star station

Van Noise - Face the death

B.J. - Star station ProFM (Cat Remix)

House Sweepers - Slow times

Alien Pimp - Planet

Electric Brother - Star station ProFM (Funky Cut)

N.S.K. - Pleaca

N.S.K. - Star station ProFM (TK 500 Remix)

Matze feat. DJ Vasile's Clear Tone - Mesaj de bill

Miez Greu - Star station ProFM (Remix Greu)

Hypno - Hypno

Electric Brother - Sucker

Romix - Star station ProFM (Romix)

DJ Vasile - 911 Race

  

Live @ Arenele Romane

       În anul 1998 a mai realizat două remixuri pentru colaborarea dintre BUG Mafia şi Loredana, ce apar pe albumul "Lumea E A Mea". Este prezent de asemenea la prima ediţie TMBase, alături de Şuie Paparude, NSK, Ufo & Ummo.
      Un an mai târziu lansează un nou album, tot în Danemarca la Hypnotic Records, care de data aceasta este orientat spre zona house, intitulat "Electro House 135 Bpm". A fost prezent pe sticlă cu două videoclipuri noi, "Millenium Bug" (luna martie) şi "Analogue Dawn Age" (mai). Tot la capitolul producţie semnează un remix pentru cei de la Direcţia 5, piesa "Altul Mai Bun".
     Alături de Dragoş Serghi fondează casa de producţie audio United Music Production, ce încurajează undergroundul autohton, în special genurile trip-hop şi speed garage. Aici, Adrian Budriţan (sampling), Xplore (clape), DJ Wiz, Dru Klein (MC) şi La Familia, realizează o serie de înregistrări care se concretizează într-un mixtape proiect numit "Bucharest Undergroove Nights" (2000).
      Devine fondatorul primului site oficial de muzica din Romania, www.music.ro.
In anul 2001 se naşte proiectul FSOG (Future Sound Of Guţă), o combinaţie de muzică ţigănească din repertoriului cântareţului Nicolae Guţă, mixată cu muzică gabba, jungle, big beat, club, euro-trance sau chiar chill-out. Este produs şi un album cu aceste piese, "FSOG - FSOG", scos la lumină de către casa de discuri Sub Records. Dintre piesele prezente, la realizarea versiunii club mix au mai participat Rhadoo si Dru Klein. CD-ul conţine de asemenea un software numit Acid 2.0 Xpress, creat de Sonic Foundry, respectiv sample-uri şi loop-uri care pot fi utilizate pentru a remixa piese.

FSOG - FSOG (2001, Sub Records)

sub.ro

FSOG (Gabba Mix)

FSOG (Big Beat Mix)

FSOG (Euro-trance Mix)

FSOG (Club Mix)

      Sub acelaşi pseudonim Future Groove realizează două remix-uri pentru piesa celor de la Cassa Loco, "Vand Fan", cu versiunile "2-10, 2-10" şi "Iar Bau".
      În perioada 2001 - 2005, după 14 ani plini de glorie, realizări şi superlative, Adrian Budriţan ia o pauză în ce priveşte producţia muzicală şi se axează pe producţia video, grafică şi 3D, lansând "303 TV", un proiect audio-video conceput ca un live TV show.
      Revine pe piaţa muzicală cu albumul "Manelistique", proiect ce îşi are originile în FSOG, realizat în colaborare cu Dragoş Serghi (membru 3SE, sound engineer), Andreea Calomfirescu (concept), Scripca Ştefan aka Mistia, Gregorian Vitalariu aka Greesh (orchestraţie) şi Anisi (voci adiţionale).

     În anul 2007 revine şi după pupitru, alături de Silvia Minut aka Dropdread, în clubul Fabrica, cu ocazia evenimentului "Global Warming". Tot alături de aceasta înfinţează un studiou de muzică electronică în Bucureşti, Elektonika, destinat producerii muzicii electronice şi susţinerii curentului urban. Pagal, Negru şi Shteff (Ştefan Croitoru) se alătură celor de la Elektronika Studio Records şi înfiinţează cinci proiecte: Acidulate (proiectul electro-dnb a lui Adrian Budriţan), Interloop (club-house, alcătuit din Pagal şi Negru), Shteff (dnb), Virtual Picnic (lounge-psihedelic, cu George Petroşel, Valentin Luca şi Nuţu Militaru), respectiv B303. Ultimul dintre ele este un proiect downtempo/experimental în care se găsesc Adrian Budriţan (sintetizator), Shteff, George Petroşel (percuţie, voce şi text), respectiv Valentin Luca (chitară electrică).
     Tot în această perioadă, Adrian împreună cu Dana "Marijuana" încep o serie de evenimente de muzică electronică şi ebm.
     În anul 2011 lansează iTraining, unde organizează cursuri de animaţie 3D şi multimedia. De asemenea, a contribuit la înfiinţarea primei şcoli de muzică electronică din România.

foto: elektronika.ro

     Pe lângă cei amintiţi mai sus, Budriţan a mai colaborat de-a lungul timpului cu N & D, Jojo şi Why Not Girls.
     Astfel, am realizat o adevarata incursiune prin inceputurile fenomenului electro în ţara noastră, trecând în revistă primele petreceri de muzică electronică, primul site de profil, prima revistă şi prima compilaţie, toate la care a fost martor Adrian Budriţan. Aşadar, 24 de ani în care acesta a fost mereu prezent, aducând o incontestabilă contribuţie la geneza, evoluţia şi maturarea acestui stil muzical pe meleagurile noastre, un adevărat pionier al acestui gen. A bifat numeroase producţii muzicale proprii în diferite ramuri ale muzicii electronice, s-a implicat în alte proiecte şi în susţinerea altor împătimiţi producători autohtoni dornici de afirmare, a susţinut şi promovat acest curent pe scena muzicală romanească prin absolut toate mijloacele media şi a realizat peste 30 de videoclipuri muzicale (motion graphics, edit/montaj, regie, director imagine, vfx, 3D). Dar experimentatul român nu se opreşte aici şi mai are încă un cuvânt greu de spus.

Adrian Enescu

foto: Adrian Enescu

     Maestrul Enescu s-a născut pe data de 31 martie 1948, în Bucureşti. În formarea sa artistică a urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor de compoziţie pe marele compozitor Aurel Stroe. A participat de asemenea ca student audient la cursurile facultăţii de muzică electronică din California/Palo Alto. În prezent este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
     Adrian Enescu a început să experimenteze muzica electronică începând cu 1975, an în care şi-a procurat primele sintetizatoare. Acestea au fost Elka Rapsody 610, Roland SH5 şi Korg MS10. "Colecţia" şi-a mărit mai apoi numărul cu instrumente precum Oberheim OBX 8 şi Yamaha DX7. 

Elka Rapsody 610

Roland SH5

Korg MS10

     La începutul anilor '80 a lucrat cu calculatorul Commodore 64, cu ajutorul programului MIDI Sequenser Notator. 

 

MIDI Sequenser Notator for Commodore 64

     Au urmat Roland CSQ 100 Sequenser, samplerele Akai S612 / S900 / 1000 şi 3000 îmbunătăţită, o mare parte din lucrările sale fiind realizate prin metoda de sampling cu ajutorul acestora. 

Akai 1000/3000

Akai S612

     De-a lungul timpului a mai achiziţionat instrumentele Korg Module M1 şi Proteus Emu Module. Primele imprimări le-a realizat cu ajutorul Tascam Portastudio, primul casetofon pe patru canale, apoi a trecut la magnetofonul Fostex 8 TRK şi Fostex 2 TRK, respectiv Akai MG 1214, primul mixer profesional care avea încorporat un magnetofon digital pe 14 canale, cu casetă.   

Tascam Portastudio

Fostex 2 TRK

     A mai lucrat cu calculatoarele Atari (C Lab Notator), Roland Hard Disk Recording DM80 şi TDM Protools, pe platforma MAC. În prezent foloseşte ca suport tehnic Nuendo PC Platform. 

 Atari

Roland Hard Disk Recording DM80

     În dreptul marelui nume, Enescu, stă un număr de zece albume, sub producţie proprie sau în colaborare cu alţi artişti ai muzicii româneşti. Prima apariţie pe disc a avut loc în anul 1975, pe discul "Jazz În Ţara Mea", pe care Adrian Enescu prelucrează şi orchestrează o temă scrisă de Johnny Răducanu.
     Colaborările cu lumea jazz-ului sunt continuate şi la a doua sa prezenţă discografică, alături de Marius Popp, pe discul "Panoramic Jazz Rock" (1976, Electrecord). Enescu a participat la crearea pieselor "Inscripţie" şi "Balada", lucrând cu pianul acustic şi faimosul sintetizator, bib-synthesizer, primul de acest gen din România, construit de Corneliu Ionescu. Prima dintre piese este o muzică pentru quartet de corzi, vocea fiind a cântăreţei Aurora Andronache, iar la instrumente au fost Peter Wertheimer (soprano saxophone), Marius Popp (electric piano), Eugen Gondi (drums) şi Mircea Tudoran (electric bass). Cea de-a doua dintre ele, "Balada", a fost realizată în aceiaşi formulă, doar că în loc de string quartet şi voce erau patru tromboni şi patru horni. După cum spune şi titlul, acest întreg material este unul foarte inedit, o combinaţie rară, un amalgam de artişti extrem de valoroşi ai lumii jazzului precum Marius Popp şi Adrian Enescu, respectiv artişti la fel de talentaţi din sfera rock precum membrii legendarei formaţii Sfinx.
     Discografia maestrului Adrian Enescu mai cuprinde trei albume proprii de reper, lansate la legendarul Electrecord. Primul dintre acestea se numşte "Basorelief (Poem Pop)", lansat în anul 1977, iar apoi a urmat "Funky Synthesizer Volume 1" (1982) şi "Dance Funky Synthesizer Volume 2" (1984). Versurile de pe primul dintre acestea aparţin poetului Ioan Alexandru, iar la realizarea lui a participat un grup de instrumentişti de la Filarmonica George Enescu, BigBand Radio, Grupul Vocal 5T şi claviaturistul, compozitorul şi inginerul de sunet Fredi Negrescu.
Alte prezenţe discografice solo remarcabile sunt piesele "Invisible Movies 1" (2000) şi "Invisible Movies 2" (2001), pe renumitele compilaţii Buddha-Bar. Cafe del Mar este încă o compilaţie renumită pe care Enescu a semnat cu piesa "Dreams For November", în anul 2002.
       Defineşte stilul, semnează muzica şi orchestraţia cantăreţei Loredana Groza, piesa "Buna Seara, Iubite" fiind câştigătoarea celor 80 de ani de Radio în România. Împreună cu Loredana a realizat albumul cu acelaşi nume în anul 1987, respectiv "Buchet De Trandafiri", un an mai târziu.
Grupul Stereo este un alt duo a cărui stil Enescu îl defineşte, alături de care a lansat două discuri, pe versurile poetului Lucian Avramescu.
       De asemenea, Adrian Enescu este foarte cunoscut pentru muzica de film, semnând coloana sonoră a peste 60 de filme. A început cu un acordeon şi un "sistem" improvizat de sârme pe care rulau fotogramele de pe abajurul lămpii, schimbând imaginile cu piciorul. În muzica de film, conceptul "orchestrei" electronice a fost o preocupare importantă, stilistic acoperind aproape toate genurile muzicale: ambiental, pop, jazz, experimental, simfonică. În anul 1971 a contribuit pentru prima dată la soundtrack-ul unui film, numit "7 Zile", lansat în 1974, al cărui regizor a fost Mircea Veroiu, o compoziţie jazz-rock înregistrată cu Big Band-ul Radio. Veroiu făcea echipă cu Dan Piţa, astfel încat Adrian Enescu a semnat şi alte coloane sonore pentru filme importante realizate de cei doi: "Tănase Scatiu" (1976, în regia Dan Piţa), "Concurs" (1982, acelaşi Dan Pita), "Pas În Doi" (1985, Piţa), "Adela" (1985, de Mircea Veroiu). "Bietul Ioanide" (1980, Eugen Barbu) este un alt titlu de referinţă pentru filmul românesc, a cărui coloană sonoră a semnat-o maestrul Enescu.
        Compozitorul a experimentat de-a lungul timpului diverse combinaţii acustice, alăturând instrumentele electronice cu instrumentele tradiţionale din orchestra simfonică sau din spaţiul folclorului, obţinând noi sonorităţi. În ultima perioadă Adrian Enescu compune muzică jazz şi contemporană (Meridian SNR-SIMC, Orfeu şi Euridice, primul concert pentru percuţie şi orchestră mare scris în România), diverse muzici de cameră pentru instrumente soliste şi ansamblu electronic.

Adrian Enescu - Basorelief (Electrecord, 1977)

electrecord.ro

Sfantul Danubiu

Dar Este Vitejia

Potirul Stelelor

Slava !

Portile Danubiului

Inimi De Strabuni

S-au Facut Popoare

Semnul De Departe

Cei Ctitori

Adrian Enescu - Funky Synthesizer Vol. 1 (Electrecord, 1982)

electrecord.ro

Straight Disco

Syncopated Hard Rock

Rock Balade

Jazz Fusion

Blues

Double Time Push Rock

Funky Synthesizer

Adrian Enescu - Dance Funky Synthesizer Volume 2 (Electrecord, 1984)

electrecord.ro

Cuvinte Incrucisate

Country Steel

In Cerc

Cursa

Agenda

Flori De Camp

Punct Contrapunct

In Vis 

Adrian Enescu - Invisible Movies Part 1

Anatol Vieru (Iaşi)

      Anatol Vieru este un compozitor român care s-a născut la Iaşi şi a trăit între 8 iunie 1926 şi 8 octombrie 1998 (Bucureşti). A studiat la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, iar mai apoi în cadrul Conservatorului din Moscova. A desfăşurat de asemenea şi activitate publicistică, fiind scriitor în "Le Livre des Modes".
     Dintre premiile şi distincţiile sale pentru activitatea muzicală se numară Premiul pentru Compoziţie George Enescu (1946), Premiul Internaţional pentru Compoziţie (1963, Reine Marie José à Genève), Premiul Herder pentru întreaga activitate componistică, muzicologică şi teoretică (1986) şi Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1996).
      Dintre nenumăratele compoziţii a realizat câteva lucrări de muzică electro-acustică, una dintre ele fiind o vastă simfonie electronică, numită "Ţara de Piatră".

Aurel Stroe

     Compozitor român născut la Bucureşti, care a trăit între anii 1932 (5 mai) - 2008 (3 octombrie). S-a stins din viaţă la Mannheim (Germania), unde se stabilise din anul 1986. A predat orchestraţie şi compoziţie la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, SUA, Franţa şi Germania.
      Pentru activitatea muzicală i-a fost acordat ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969), a fost distins cu premiul Academiei Române în 1974, a primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991), a primit în 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).
A compus muzică simfonică, corală şi nu în ultimul rând muzică electronică, "Midi Le Juste" (1970), "Arcades", "Sunet şi Ecou", respectiv "Grădina Structurilor" fiind câteva creaţii de acest gen ce stau în dreptul numelui său.

Calin Ioachimescu

      Maestrul Călin Ioachimescu s-a născut în anul 1949, la Bucureşti. În educaţia sa artistică a absolvit cursurile de compoziţie ale Universităţii de Muzică din oraşul natal, iar de-a lungul anilor a participat la cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt, Rencontres Internationales de Musique Contemporaine (Metz), precum şi IRCAM (Paris).
      Meritele sale sunt inestimabile, fiind fondatorul primului studio de muzică electronică şi asistată de ordinator, la Uniunea Compozitorilor, în anul 1990. În decursul timpului, ca semn de apreciere pentru incontestabila sa valoare, a fost răsplătit cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, premiul Academiei Române, precum şi prestigiosul "Kranichsteiner Musikpreis" al Institutului Internaţional de Muzică de la Darmstadt.
       Dintre lucrările sale în aria muzicii electronice amintesc: "Oratio II" (1981, apărută pe un disc alături de Şerban Nichifor la Electrecord), "Spectral Music" (1985), "Celliphonia" (1993), "Palindrom/7" (1995) şi "Led Eclats De L'abime" (1995). A semnat de asemenea albumul "Around The Sound", imprimat în anul 1996 cu sprijinul Radio România. A realizat masterizarea primului album românesc de muzică jazz inregistrat live, al celor de la Jazz Unit, numit "Changes Live At Green Hours" (1998, Green Hours) şi tot pentru aceştia, materialul "From Now On" (feat. Ferdi Schukking, 1999, Green Hours).

Calin Ioachimescu & Serban Nichifor - Oratio II, Magic Spell, Miss Christina (Electrecord)

electrecord.ro

Călin Ioachimescu – Descîntec (feat Adriana Terzi, Gabriela Mîndrilă, Lucia Marteş, Ştefana Tiron, Ansamblul Omnia, Aurelia Theodoru, Maria Stoica, Mariana Wassilko-Serecki, Sorina Partenie, Marin Constantin, Marin Soare)

Călin Ioachimescu – Oratio II (feat Ansamblul Omnia, Marin Soare, Nicolae Vasile, Adrian Stoica, Gabriel Teodorescu, Nicolae Bănică, Cornel Dumitru, Constantin Cernăianu, Daniel Teodoru, Ilie Voicu)

Şerban Nichifor – Domnişoara Christina (feat Şerban Nichifor, Valeria Gagealov, Sevastiţia Lipoczi)

Corneliu Cezar

     Compozitor român care a trăit între anii 1937 (22 decembrie, Bucureşti) - 1995. Studiile le-a urmat la Conservatorul din oraşul natal.
      A fost profesor de pian la Liceu de Artă din Bucureşti şi profesor la Academia de Teatru şi Film din acelaşi oraş. A publicat articole în reviste de specialitate şi publicaţii ale vremii, precum "Muzica" şi "Scânteia". Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Drept apreciere pentru marea importanţa a sa printre compozitorii români, fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor în anul 1984.
      A fost un promotor în special al muzicii spectrale, începând cu anul 1965, denumire dată muzicii electro-acustice asistate de calculator. Realizează prima lucrare completă de muzică electro-acustică, "AUM", în anul 1965, cu elemente de muzică spectrală, în cadrul Studioului de Muzică Electronică de la Universitatea de Muzică din Bucureşti. De asemenea, în dreptul numelui său stă meritul primului experiment ce îmbină folclorul şi muzica electronică, modernul şi tradiţionalul.
      Câteva dintre creaţiile sale în această sferă sunt: "Galileo Galilei" (1962), "Rota" (1972, apărută în anul 1980 pe discul "Ansamblul Hyperion", la Electrecord), "Le Jour Sans Fin" (1972), "Taaroa" (1978), "Ideograme" (1978), "Oedipus" (1978). A semnat albumul numit "Ziua Fără Sfârşit", lansat în anul 2000, la casa de discuri Anastasia.

Corneliu Cezar - Ziua Fara Sfarsit (2000, Anastasia)

Aum
Taaroa (feat Aurelian Octav Popa)
Ziua Fără Sfârşit
Rota
Alpa Lyrae
Flăcări Şi Roţi (feat Madrigal Ensemble, Marin Constantin)

mai multe aici

Corneliu Ionescu "Bibi"

     Corneliu Ionescu s-a născut pe 2 martie 1945, la Bucureşti. A fost fondatorul formaţiei româneşti de muzică rock Sfinx, singurul care nu a părăsit grupul din anul 1962, de la infiintare, până în 1990, la destrămarea ei.
      La început componenţa era urmatoarea: Corneliu Bibi Ionescu (bas), Cristian Valica (tobe), Idu Barbu (clape) şi Octav Zemlicka (chitara solo, voce). Însă trupa a trecut prin numeroase schimbări de-a lungul timpului, numărând în total aproximativ 30 de membri.
După scindare au rezultat două proiecte, unul condus de Corneliu Ionescu, numit Sfinx Pro, iar celălalt avându-l in centru pe Mihai Cernea, numit Sfinx Experience. Bibi a mai pus bazele unei companii de echipamente de scenă, numită Stage Expert, pe care o conduce şi astăzi.
       Pe lângă postura de basist în una dintre cele mai prolifice trupe de muzică rock din România, o legendă vie şi astăzi, Bibi este cunoscut şi pentru calităţile sale de a construi instrumente muzicale. A realizat în anul 1972 primul şi unicul synthesizer handymade din România, botezat "bib-synthesizer", sau "BibiMoog", adaptând o claviatură la un oscilator. Sintetizatorul a fost folosit la producţia primului album Sfinx, intitulat “Lumea Albă” (1975). Deşi o invenţie stralucită, existau dificultăţi în acordarea instrumentului, datorită lipsei de materiale şi aparatură. Astfel, s-a renunţat la instrument în detrimentul unui Korg MS10. "Invenţia" a trecut mai târziu pe la Adrian Enescu, sau trupa Calandrinon, unde era utilizat de Cornel Văcariu.
       Unul dintre cele mai de succes albume ale trupei Sfinx rămâne "Zalmoxe", lansat în anul 1979, la casa de discuri Electrecord.

Sfinx - Zalmoxe (1979, Electrecord)

electrecord.ro

Ursitoarele
Blana De Urs
Mierea
Peştera
Epiphania
Furtuna Cu Trup De Balaur
Calatorul Prin Nouri
Kogaion
Epilog




Costin Cazaban

costincazaban.org

     Costin Cazaban s-a născut pe data de 9 septembrie 1946, la Bucureşti şi a trăit până pe 20 februarie 2009, Paris. A fost un compozitor şi critic muzical, cunoscut în special în domeniul muzicii spectrale. A absolvit Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Bucureşti. A desfăşurat activitate academică, ca profesor de armonie şi scriitură la Conservatorul George Enescu din Bucureşti şi Doctor al Universităţii Paris I Panthéon-Sorbonne, Paris III, Paris IV şi Lyon II, din Franţa, unde se stabilise începând cu anul 1983. A publicat studii, articole de muzicologie şi critică muzicală în publicaţii precum “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” şi a fost corespondent al Radio France International.
      În decursul activităţii sale, a fost laureat la Torino în anul 1987 cu premiile I şi II la concursurile de compozitie ICONS. A fost membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET), respectiv al SACEM.
      Dintre operele sale în domeniul muzicii spectral se numara: "Musique Pour Saint-John Perse" (1972), "Reflet Dans Mon Visage Caché" (1973), "Alcyon" (1998) "Dedalus" (1999), "Pax Vobiscum" (2005) şi "In Memoriam Giovanni Paolo II" (2005). "Flûtes à Vide" şi "Naturalia (I)" sunt de asemenea două astfel de compoziţii, create în anul 1986, care au fost incluse pe albumul omonim numelui maestrului, “Costin Cazaban”, apărut în 1997 la Edition Modern.
      A mai colaborat în diverse rânduri pe discuri alături de muzicieni precum Iancu Dumitrescu, Octavian Nemescu, Ana-Maria Avram, Nicolae Brânduş şi Liviu Dandara.

Costin Miereanu

     Compozitorul Costin Miereanu s-a născut pe data de 27 februarie 1943, la Bucureşti. A studiat la Academia de Muzică din Bucureşti, apoi la Paris VIII şi Darmstadt (1967-1969). Începând cu anul 1977 a obţinut cetăţenie franceză, după nouă ani de şedere, iar din 1981 a intrat în randul elitelor profesorale de la Sorbonne. Preda estetica muzicală, muzicologie şi compoziţie în cadrul Universităţii Paris I.
      A fost premiat în cadrul European Cultural Foundation (1967), Prix Enescu (1974) şi Prix de la Partition Pédagogique of the French Composers Association (SACEM).
      A compus nenumărate lucrări electro-acustice. Primul său LP s-a numit “Luna Cinese”, imprimat în anul 1975 la casa de discuri Cramps.

Christian Mike Sugar

      Este un artist din Sighetu Marmaţiei cu mare însemnatate pentru pionieratul muzicii electronice, care a contribuit încă de la începuturile fenomenului alături de Adrian Budriţan şi alţi colaboratori la apariţia primei reviste dedicate muzicii electronice, hi-fi şi cultura audio ("Hi-Fi & Audio", 1991, alături de Emil Treuer) şi organizarea primelor concerte de muzică electronică din Timişoara (1992, Teatrul German de Stat, cu Cristi Ţecu).
      De-a lungul timpului a dovedit calităţi foarte bune în ingineria de sunet, masterizând şi contribuind la producţia a numeroase albume, dintre care amintesc “Bio” – Neurotica (1998, Zone Records), “Arc Gotic – Decadent” (1998, Htonian”, “Dub Free Romania” a lui Michi (2002, Sub Records), “Urban Gipsy” / “Rromatek” al celor de la Shukar Collective (2005, Riverboat Records / 2007, Eastblok Music), Şuie Paparude “E Suflet În Aparat” (2010, Cat Music), precum şi altele semnate de Cri-gri, Laguna sau T-Short. Deţine propriul său studio, numit CMS-Lab.
      Mai departe vă ofer spre citire povestea primului concert de muzică electronică din Timişoara, redată pentru voi de însuşi Christian Mike Sugar.

Dan Mercureanu

      "Erau timpuri dificile, entuziasmul nostru enorm! Este greu de imaginat începuturile muzicii electronice în România în acea epocă. Dinu Petrescu a fost cel care a început să lucreze cu inginerul Ionescu, care era şeful discotecii Conservatorului. Curioşi, pasionaţi, interesaţi. Iancu Dumitrescu şi eu ne-am plonjat cu frenezie în această direcţie. Dacă îmi amintesc bine erau două sau trei sintetizoare mai mult sau mai puţin valabile, care nu au nimic în comun cu tehnologia actuală. Rezultatele erau impresionante faţă de mijloacele primitive întrebuinţate.
Cred că prima "audiţie" a avut loc la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei. Trei compozitori cu talente diferite, cu viziuni artistice diferite, cu <jocuri intelectuale> diferite, dar cu o forţă şi o convingere care e dificil de a o exprima astăzi."

      După această primă audiţie, alături de vechii colaboratori Dinu Petrescu şi Iancu Dumitrescu, Dan Mercureanu pune bazele primului Studio de Muzică Electronică din Bucureşti, la Universitatea de Muzică, în anul 1967. Împreună au organizat printre primele concerte dedicate muzicii electronice, în sala "Student Club" a Operei din Bucureşti, unde prezintă compoziţia "Glissandi".

Digital Art

     În spatele clasicei formaţii Digital Art stau doi fraţi, Cristian, născut pe data de 2 Aprilie 1957 şi Florian Nanu, 21 Septembrie 1960. Aceştia activează împreună din anul 1980, iar din 1985 au adoptat pseudonimul amintit.
     Discografia lor cuprinde două albume. Primul dintre acestea se numeşte "Translatie Temporala” şi a fost lansat în anul 1994, cu sprijinul Divertis, iar cel de-aldoilea este intitulat "Ro-Ad Ventura", imprimat în 2001. Una dintre piesele de pe primul dintre ele, numită “Bravi Eroi”, a fost compusă în semn de tribut pentru cei răpuşi în timpul revoluţiei anticomuniste din anul ’89.
      Începănd cu anul 1991, cei doi fraţi au pus bazele unui studio, numit Digital Art. Specializaţi în producţie muzicală, fraţii Nanu au participat la realizarea unor albume semnate de trupe precum RACLA, K1 sau Saanctum Art. Paleta preocupărilor artistice a acestora cuprinde pe lângă activitatea de compozitori şi sound designeri, programatori pe sisteme de sintetizatoare analogice şi producători de muzică pentru film, documentare, teatru, campanii publicitare, generice de post şi emisiuni radio şi tv. 

Digital Art - Translatie Temporala (1994, Divertis)

divertis.ro

Translaţie Temporală

Rock Digital

Marea Neagră

Spaţiu Oriental

Bravi Eroi

Afro

Symphorock

Putna

Ţara Vrancei

Pădurea Vrăjită

Electro Eseu




Dinu Petrescu

     Compozitor român care a trăit între 22 decembrie 1939 şi 3 august 1999. A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, iar mai apoi a beneficiat de burse de specializare post-universitare la Westdeutscher Rundfunk, Köln (cu Stockhausen) şi la Conservatorul din Paris. Este unul dintre fondatorii laboratorului de muzică electronică de la UNMB, în anul 1967.
      Câteva dintre lucrările sale de muzică electronică sunt ciclul "Cosmofonie" (Electrecord, 1978 / 1980), respectiv muzică electro-acustică, "Studii Spaţiale" şi "Din Inimi".

Dan Stesco "Polymoog"

     Dan Stesco este cunoscut pentru prestaţiile sale alături de trupele Pacific, Basorelief şi Compact.
      Pacific a fost grupul în timpul căreia şi-a dobândit porecla, "Polymoog". A cântat alături de aceştia în preajma anului 1987.
      Cu Basorelief s-a întâlnit în anul 1999, la aniversarea acestora de 40 de ani, celebrată în Club A. Trupa îi cuprindea atunci pe lângă Dan la clape, pe Edi Bălaşa (chitară), Relu Bitulescu (tobe) şi Iulian Vrabete (bass). După mulţi ani de la despărţire aceştia s-au reunit în anul 2011. Dintre meritele grupului este colaborarea cu Alexandru Andrieş, artist care debutase pe scenă cu Basorelief în 1997. Au avut două prezenţe discografice de-a lungul existenţei, cu piesa "Crocodilul" pe compilaţia "Club A" (1981, Electrecord) şi "Drum Prin Câmpie" (Electrecord).
În perioada colaborării cu trupa Compact (1998-2010), Dan Stesco a cântat cu Ioan Gyuri Pascu în proiectul Blue Workers, cu care a ajuns şi în cadrul show-lui Divertis.
     Mai târziu, a aprofundat cunoştintele sale despre sintetizatoare, concentrându-se puternic pe muzica electronică şi intrând în atenţia unor nume internaţionale precum Stephen Kay, Steve McNally, Taiki Imaisumi sau Shoji Kinoshita. A fost invitat să prezinte instrumente la diferite workshop-uri.
     În ce priveşte activitatea sa solo, Dan a lansat în anul 1996 albumul propriu numit "Gentry" (Tempo Music). După ani a urmat şi cel de-al doilea material, "Apa Leagănul Vieţii - Muzică De Relaxare" (2007, MediaPro), realizat în colaborare cu cântăreaţa Liliana Ştefan.

 Basorelief

Polymoog - Gentry (1996, Tempo Music)

Gentry

Etherate

Ceetwar

Aliens Factory

Angels Zone

The Last Files


Various - Club A (1981, Electrecord)

electrecord.ro

Basorelief – Crocodilul (Dănuţ Brucher, Sorin Erwin, Nicolae Mantu, Ivan Vrabete, Cristian Teodorescu, Radu Biţulescu, Doru Căplescu)

Domino – Prefaţă
Accent – Alarmă Falsă
Pro Musica – Poarta De Foc
Sfinx – Focurii Vii
Semnal M – Mai Avem Multe De Făcut
Post Scriptum – Urme De Paşi Pe Infinit

Doru Apreotesei

doruapreotesei.com

       Doru Apreotesei este şi el un cunoscut instrumentist la clape, care a activat în legendara trupă Sfinx. De-a lungul timpului a mai activat în formaţia timişoreană Post Scriptum (jazz-rock, între anii 1980-1982), născuta din fostul grup Gramofon (1979-1980). După o scurtă incursiune alături de grupul Pro Musica, a început colaborarea cu Sfinx, alături de Corneliu Ionescu, Mihai Cernea şi Sorin Chifiriuc. Au realizat împreună materialul intitulat “Albumul Albastru”, imprimat în anul 1984, la Electrecord.
       A mai colaborat cu artişti precum Alexandru Andrieş, Mircea Baniciu şi Nicu Alifantis. A întreprins de asemenea activitate în domeniul teatrului, filmului, radioului şi televiziunii.
În prezent Doru Apreotesei traieşte în Suedia, unde beneficiază de un studio propriu. Acolo, a colaborat alături de trupe precum P.S. (fusion, ca o continuare Post Scriptum) sau The Mess Doctors (rock alternativ). A mai lucrat cu binecunoscutul compozitor Vasile Sirli, care de 20 de ani este director muzical la EuroDisney Paris, făcând aranjamente, diverse orchestraţii sau programări în diverse noi contexte, pentru muzica acestui brand.
       Nu a rămas departe de scena muzicală romanească şi a colaborat cu trupe româneşti precum Partizan sau Stepan Project. A revenit în ţară şi a participat la concerte alături de Mircea Baniciu şi alţii, a cântat la festivalul de jazz de la Garana (2005), a făcut parte din ansamblul artistic al spectacolului "Faust" în regia lui Silviu Purcarete şi muzica de Vasile Sirli (2006 - 2007, Sibiu), spectacole cu trupa rock live "Imperium Band", a cântat la Timişoara în anul 2008 cu Erlend Krauser (ex Phoenix, James Last).
       De asemenea a publicat mai multe cd-uri solo, de muzică new age, de relaxare, sub egida casei Wellnessmusic.

Doru Căplescu

       Doru Caplescu a fost un instrumentist la clape, care a trăit între anii 1957-2003. Datorită înaltei lui priceperi era supranumit “omul orchestră”. Este cunoscut pentru colaborarea lui alături de trupa Sfinx, dar a fost membru şi altor grupuri precum Cristal, Electric-Cord Group, Florian Din Transilvania. Cu ultima dintre ele a participat în anul 1986 la producţia albumului “Tainicul Vartej”, imprimat de casa de discuri Electrecord.

Fred Popovici

muzicieni.cimec.ro/Fred-Popovici-en.html

 

       Compozitorul Fred Popoviciu s-a născut în anul 1948, la Brăila. A absolvit Academia de Muzică din Bucureşti, unde a studiat compoziţia alături de marii Aurel Stroe şi Ştefan Niculescu. A studiat peste graniţele ţării în Germania, la cursurile de vară de la Darmstadt (1978, 1982), iar în 1983 a fost invitat să participe la Institutul de Cercetări Electro-Acustice de la Berlin. A urmat de asemenea stagii de perfecţionare în Franţa, la IRCAM Paris (1990, 1993, 1996).
      Este membru al UCMR România, GEMA Germania şi al grupului de cercetări relaţionate în muzică şi matematică la Academia Română.
      Fred Popovici a fost profesor de teoria muzicii şi contrapunct în cadrul liceului "George Enescu" şi profesor de compoziţie la Academia de Muzică din Iaşi (1990-1991). A fost lector în cadrul unor instiţuţii străine de prestigiu precum Technische Universitat din Berlin (1993) şi London University (1996-1997). A fost prezent în juriul concursului "Valentino Bucchi" din Roma (1995-1996).
      Este coordonatorul prestigiosului Festival Internaţional "George Enescu" şi fondatorul cursurilor internaţionale de muzică asistată de calculator de la Centru European de Cultură (Sinaia).
      A desfăşurat de asemenea activitate radiofonică, în cadrul unor posturi cum sunt Radio Bucureşti, Sender Freies Berlin, Radio Bremen, Radio Belgrade.
       În anul 1993 a fost invitat la Centrul "Yannis Xenakis", Massy, pentru a compune o lucrare pentru cvartet de corzi şi muzică electronică, în colaborare cu Gerard Pape, Curtis Roads şi Brigitte Robindoré. Dintre celelalte opere ale sale de muzică electronică sau pentru bandă magnetică se numară: “Heterosynthesis II” (1979-1980), "Introduction a L’anatomy Du Son" (1983-1984), “D'al Un Concerto Grosso” (1986-1989), “Trombone Concerto” (1998), “Triangolo, Aperto” (1999).

Iancu Dumitrescu si Ana-Maria Avram

     Iancu Dumitrescu este un extrem de valoros compozitor şi dirijor, născut la Sibiu, pe data de 15 iulie 1944. A absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti şi a studiat de asemenea ca dirijor alături de Sergiu Celibidache. Este membru al UCMR (Bucureşti) şi SACEM (Paris). A fost de asemenea scriitor la numeroase publicaţii ale vremii, precum “România Literară”, “Luceafărul”, ”România Liberă”, “Roumanie d’Aujourd’hui” şi ”Săptămâna Culturală”.
În anul 1994 a obţinut Marele Premiu al Academiei Române, pentru activitatea sa muzicală. În semn de recunoştiinţă pentru activitatea sa publicistică, a primit Premiul de Critică al revistei Uniunii Scriitorilor Luceafărul, pentru originalitate şi incisivitate.
     Este cel mai important reprezentant al curentului hyper-spectralist şi al muzicii asistate de calculator din lume. Este fondatorul primului Studio de Muzică Electronică din Bucureşti, la Universitatea de Muzică, în anul 1967, alături de Aurel Stroe, Dan Mercureanu, Dinu Petrescu şi Sorin Vulcu. De asemenea organizează primul concert dedicat muzicii electronice, în sala "Student Club" a Operei din Bucureşti, alături de cei doi vechi colaboratori ai săi cu care a înfiinţat studioul de muzică electronică, Mercureanu şi Petrescu. Sunt prezentate operele "Simfonii", "Poclicromii" şi "Cântec Nemarginit" de Iancu Dumitrescu, "Glissandi" de Mercureanu şi "Studii Spaţiale" de Petrescu.
     Activitatea sa muzicală este strâns legată de ansamblul Hyperion, pe care l-a înfiinţat în anul 1976 şi cu care a cutreierat mai bine de 30 de ani numeroase ţări. Este dirijorul acestuia, alături de Ana-Maria Avram, soţia dânsului.
     De-a lungul timpului realizează numeroase creaţii muzicale în sfera muzicii spectrale, precum "Basoreliefs Symphoniques" (1977), "Movemur Et Samus" (1978), "Apogeum II" (1981), "Ursa Mare" (1981), "Medium" (1982), "Cogito Trompe D'oeil" (1982), "A Priori", "Cinci Implozii", "Harryphonie (Epsilon)", "L'Orbite d'Uranus" şi multe altele.

     Ana-Maria Avram, compozitoare, pianistă şi dirijoare, s-a născut pe data de 12 septembrie 1961, la Bucureşti. A absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti şi a debutat în anul 1975 ca pianistă în cadrul orchestrei de studio a radio-televiziunii.

     Alături de Iancu Dumitrescu a pus bazele unor importante festivaluri internaţionale dedicate muzicii electronice şi muzicii spectrale: "Acousmania", "Musica Nova" şi "Musica Viva". Acousmania a fost primul festival international dedicat muzicii electronice şi muzicii asistate de ordinator, cu prima ediţie în anul 2002, la Bucuresti.
Acest valoros duo este laureat Ars Electronica (Linz), unul dintre cele mai prestigioase festivaluri din lume. Pe lânga Musica Nova şi Acousmania, de şase ani realizează împreună în câte trei capitale din Europa dar şi Statele Unite, festivalul Spectrum XXI, dedicat muzicii spectrale. Sunt de asemenea fondatori în anul 2004 al CREMAC (Comunităţii din România a Muzicii Electronice şi Asistate de Computer), asociaţie membră a CIME (Comunitatea Internaţională de Muzică Electronică), afiliată la UNESCO.

Ansamblul Hyperion - Ansamblul Hyperion (1980, Electrecord)

electrecord.ro

Iancu Dumitrescu – Movemur Et Sumus II + V (feat Dimitrie Râpeanu)
Octavian Nemescu – Combinati În Cercuri (feat Alexandru Graur, Costin Petrescu)
Ştefan Niculescu – Sincronie (feat Cristian Văleanu, Georgeta Radu, Olga Popov, Iancu Dumitrescu, Dimitrie Râpeanu, George Georgescu)
Corneliu Cezar – Rota (feat Alexandru Graur, Costin Petrescu)

Idu Barbu Clement

      Idu Barbu s-a născut în Bucureşti, la data de 20 aprilie 1946. A urmat liceul Matei Basarab, iar apoi a terminat Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, în anul 1971.
Este printre primii din România care a cântat cu un sintetizator. Un mare instrumentist şi compozitor, care de-a lungul timpului a făcut parte din formaţii precum Sideral (1964-1965), Mondial (1976-1979), Sfinx (1963-1968, 1980-1981). Columna a fost ultima trupă cu care a cântat, apoi a părăsit ţara, stabilindu-se în Germania, unde a fost profesor de pian în cadrul unei şcoli.
       Discografic a semnat în anul 1980 la legendara casă de discuri Electrecord, alături de Sfinx, două albume: "Din Nou Acasă / Zmeul / Fetele Albinele" şi "Focuri Vii / '49 - '50". În acelaşi an a mai participat la realizarea albumului semnat de Dan Mândrila, "Alter Ego” (Electrecord), cântând la un astfel de sintetizator.

Ionel Orban

      Ionel Orban este un instrumentist care a cântat la clape alături de formaţia de muzică uşoară Savoy, cunoscută şi sub numele Stelele 23. Din această trupă mai făceau parte fondatorul Marian Nistor (voce, chitară), Ionel Samuilă (chitară bas), Nichi Rotărescu şi George Mitrea (percuţie).
      Au realizat împreună numeroase albume în perioada anilor 1975-1990, atunci când s-a produs scindarea ei. Începând cu anul 1979, pe materiale precum "Anotimpuri" (Electrecord, 1979) şi "Haiducul" (Electrecord, 1981), Ionel Orban a cântat cu sintetizatorul, fiind printre primii din România care au utilizat un astfel de instrument. 

Liana Alexandra şi Şerban Nichifor

         Liana Alexandra, o valoroasă compozitoare şi pianistă română care a trăit între 27 mai 1947 (Bucureşti) şi 10 ianuarie 2011. A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti şi a primit bursa "George Enescu", prin care a urmat cursuri de compoziţie la Darmstadt (Germania) în anii 1974, 1978, 1980 şi 1984. În anul 1983 a studiat în Statele Unite, unde a primit Ph.D.-ul în muzicologie. A predat compoziţia, orchestraţia şi analiza muzicală la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
        Liana Alexandra este membră a Uniunii Compozitorilor Români, International Society "Frau und Musik" (Germania), GEMA (Germania), Cultural Association Romania-Israel, Good Standing of the Research Board of Advisors (American Biographical Institute, USA), Professional Women's Advisory Board (USA), European Conference for Promoters of New Music, Living Music Foundation Inc (USA), Research Council of the International Biographical Center (England), membră fondatoare a International Women's Review Board (2008, USA).
       Valoroasa compozitoare română a fost distinsă cu o mulţime de premii naţionale şi internaţionale precum: premiu în cadrul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor Români (în anii 1975, 1979, 1981, 1982 şi 1984), de asemenea în cadrul competiţiei "Carl Maria von Weber Competition" (1979, Dresden), i-a fost înmânat premiul Fundaţiei "Gaudeamus" (1979 şi 1980), a fost premiată de către Academia Română în anul 1980, diplomă din partea Who's Who in the World Dictionary (1982-1983, USA), premiul doi Mannheim-Gedock (1989, Germania), premiul Beer-Sheva (1986, Israel), premiul trei în cadrul Fanny Mendelssohn, Dortmund-Unna (1991, Germania), premiul "Gaudeamus" Magadino (1992, Elveţia), precmiul ISCM (1993, Mexic), Woman of the Year (1995, 1998, 1999, 2000, USA / 1997, 1998, Marea Britanie), premiul ACMEO (1997, Bucureşti / Tel-Aviv), International Commendation of Succes (2000, USA), The 20th Century (2000, USA), International Personality of the Year 2001 (Marea Britanie), Researcher of the Year 2001 (American Biographical Institute, USA), Woman of the Year (2002, 2003, 2005, American Biographical Institute, USA), Prize for Electroacoustic Composition (Bourges, France, 2003-2004), International Peace Prize din partea United Cultural Convention (2003, USA), Order of Cultural Merit, Second Class (2004, Romania), Woman of Achievement Award (2005, American Biographical Institute, USA), Honorary Diploma of Composers Union of Belgium (2005), ABI Gold Medal for Romania (2007), Sovereign Ambassador of the Order of American Ambassadors (2008), .
       A semnat înregistrări pe CD, cum sunt "Contemporary Music IV - Audio CD" (2005) de Paul Constantinescu, "60x60" (2006-2007) de Vox Novus, şi "60x60" (2004-2005, album nominalizat la Just Plain Folks Award în anul 2009), precum şi alte numeroase compoziţii de muzica simfonică sau de cameră.
      Căsătorită cu compozitorul şi violoncelistul Şerban Nichifor, împreună cu care din anul 1990 a format Duo Intermedia, un duet de violoncel şi pian, cu care au susţinut concerte naţionale şi internaţionale.

myspace.com/nichiforserban

      A fost distins de-a lungul carierei sale cu numeroase premii naţionale şi internaţionale, cum sunt: First Prize Gaudeamus(1977, Amsterdam), International Prize (1977, Tours, Franţa), International Prize ISCM (1979, Athens), Prizes of the Romanian Composers and Musicologists' Union (1980, 1982, 1988), Urbana-Illinois (1983), Evian, Diego Ortiz (1980, Toledo), "George Enesco" Prize of the Romanian Academy (1982), Trento (1984, 1993), Valentino Bucchi (1985, Roma), Musica Antiqua Europae Orientalis (1986, Bydgoszcz), ISCM (1988, Hong-Kong), Jihlava (1994), Köln (1997), Karlsruhe (1996), Newtown-Wales (1998), Birmingham-Alabama (1998), Bourges (1998), Comandor of the "Merit National Order" (2000), Man of the Year (2002, American Biographical Institute, USA), Officer of the Order of the Crown conferred by His Majesty Albert the Second, King of Belgium (2008).
      Marele compozitor Şerban Nichifor a realizat în decursul activităţii sale muzicale numeroase lucrări de muzică de operă, simfonică, vocal simfonică, muzica de cameră, sau corală. Lucrările sale au fost publicate la Editura Muzicală (Bucureşti), Edition Modern (Munchen), Pro Musica Studium (Roma), Quadrivium Music Press (New York), Mnemes (Palermo), Dohr Verlag (Koln), Edition Score-On-Line (Franţa).
      În prezent este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a studiat avându-l ca profesor pe maestrul Aurel Stroe. Este violoncelist în cadrul Duo Intermedia şi co-director al Nuova Musica Consonate - Living Music Foundation Inc. Festival.

Liviu Dandara

      Liviu Dandara este un compozitor care a trâit între 3 decembrie 1933 (Miorcani) şi 22 Iulie 1991 (Bucureşti). A studiat la UNMB şi apoi a urmat cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt. Din anul 1959, Liviu Dandara a predat pianul la o şcoală de muzică din Bucureşti.
      A creat muzică electro-acustică prin lucrările sale: "Timpul Suspendat" (1971) şi "Multiversum" (1983). Prima dintre ele a fost inclusă pe un disc Electrecord, alături de alte creaţii personale precum "Affectus Memoria" (1973), "Quadriforium III" (1970), "Liniştea Adâncului", "Liniştea Înaltului", "Liniştea Liniştii" şi "Rezonanţe" (1972).

Lucian Meţianu

      Valorosul compozitor, cercetător şi profesor universitar Lucian Meţianu s-a născut la data de 3 iunie 1937, la Cluj. A urmat studiile la Conservatorul din Bucureşti, avându-i ca profesori, printre alţii, pe marii Anatol Vieru, Aurel Stroe şi Tiberiu Olah. A studiat de asemenea şi în cadrul Facultăţii de Electronică a Institutului Politehnic din Bucureşti. Între anii 1967-1971 a urmat cursuri de specializare în muzică electronică, la Koln, Germania, pe care le-a absolvit prin lucrarea sa numită "Pythagoreis". A fost preocupat de teorie muzicală, de latura matematică a muzicii, fiind autorul unor scrieri precum "Cvartetele Nr.4 şi 5", "Simfonia Brevis" şi "Dialogue pentru flaut, pian şi percuţie".
      La Conservator, Meţianu i-a cunoscut pe cei ce avea sa fie alţi mari compozitori preocupaţi de muzica electronică, Octavian Nemescu şi Corneliu Cezar. S-a legat o prietenie profundă, găsind preocupări comune în tehnici de compoziţie inovatoare, "ciudate" pentru acele timpuri. Cezar şi Nemescu au prefigurat împreună încă de la începutul anilor '60 ideea de spectralism, prin tehnicile armonicelor naturale. Împreună au dus muzica la nivel de ştiinţă, fiind pasionaţi de modul de acţiune al undelor sonore asupra integrităţii fizico-chimice, biologice sau psihologice.     Lucian Meţianu este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, membru SUISA, grupului transdisciplinar "Ganesha" (Université de Lausanne), "Réseau Audition" des Universités Suisse, Comité du Société de Musique Contemporaine Lausanne, Société Suisse de Pédagogie Musical, mebrul Conseil de Fondation - Institut de Ribaupierre. Este fondatorul Asociaţiei Compozitorilor "Archebole".
      Începând cu anul 1984 s-a stabilit în Elveţia. Acolo a predat compoziţia în cadrul institutului Ribaupierre Lausanne (1985 - 2011) şi a fost profesor de muzică electronică la conservatorul din Lausanne (1990 - 1998), unde a fost creatorul unui laborator de muzică electronică.
În anul 2007 i-a fost înmânat "Ordinul Meritul Cultural În Grad de Ofiţer" pentru întreaga activitate culturală.
      De-a lungul activităţii sale a compus muzică de cameră, simfonică şi muzică de film. Dintre piesele camerale amintesc "Evocare" (1973), "Evolutio" (1973), "Evolutio" (1974) şi "Elogiu" (distinsă in anul 1969 cu premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România). De asemenea a scris două Cvartete de coarde, două Tablouri coregrafice, piesele "Ergodica" şi "Conexe".
      A semnat la casa de discuri Electrecord: "Quatuor ‡ cordes n_ 1", "Quatuor ‡ cordes n_ 2", "Phytagoreis", "Evolutio 73" şi "Evolutio II". În anul 2000 a lansat materialele "Contemporary Music" (Hungaroton Classic), "Increat" şi "Improvisation". Doi ani mai târziu "Archebole" (Electrecord), "Trio Contraste", "Sonate Copernic" şi "Incantation". În 2006: "Pages contemporaines – Quatuor Concordia" (SociÈtÈ roumaine de Radiodiffusion), "Quatuor ‡ cordes n_ 5".
      A scris publicaţii precum: "Une ordonnance de la structure musicale" (Revue Roumaine n_ 2 1981 Bucarest), "Le geste - Espace, temps, Ènergie, densitÈ" (Revue Musicale de Suisse Romande n_ 3, 1987), "Portrait de Lucian Metianu" par Fred Popovici (Bulletin d'Informations de l'Union des Compositeurs Roumains, Musica n_ 7, 1982), "International Who's Who in Music and Musicians Directory" (Tenth Edition), "Who's Who in Europa" (Edition 1992), "Dictionnaire Biographique des Musiciens" (Robert Laffont 1995), "Temps, espace, Ènergie, densitÈ" (Bulletin d'Informations de l'Union des Compositeurs Roumains, Musica n_2, 1997), "American Biographical Institute" (1999), "Grove Dictionary" (Londen 2001), "Filmlexicon FILME von Z", "Cinematografo.it-Banca Dati del Cinema Mondiale" (Die Neue MGG-Stichwortiiste des Sachteils).

Mircea Florian

foto: freshgoodminimal.com

     Marele artist Mircea Florian s-a născut la data de 5 decembrie 1949, în Satu Mare. În formarea sa educaţională a absolvit Facultatea de Cibernetică din Bucureşti.
A abordat de-a lungul carierei sale un spctru larg de genuri muzicale, dintre care amintesc folk, rock, electronică şi experimentală. A cântat la numeroase instrumente, precum pianul, saxofonul, fluierul, cimpoiul, chitara, trombonul, clarinetul, cobza, mandolina, shanai, celesta, drâmba.
       A debutat în muzică în perioada liceului, anul 1965 mai exact, cu grupul Zburatorii. De asemenea, în perioada de început a mai cântat cu trupa Lotus şi a fost lider al formaţiei Ceata Melopoică.
       Apoi, după anul 1971 a pâtruns în lumea electro-acustică, colaborând cu diverşi artişti precum Gabriel Căciulă, Sorin Chifiriuc, Ljubisa Ristic, Arif Djafri sau Alexandru Beno. De prin anul 1976, nepărăsind totuşi instrumentele acustice, a început să folosească sintetizatoarele: Korg MS20, Korg MS10, Korg VCF-subtractive/filterbox, Wasp, Korg Poly800, Roland de diverse tipuri, Crumer. În anul 1976 a participat la expoziţia “Corpul Uman” de la Kalinderu, unde a realizat un experiment cu bio-muzică. Nick Gostin a fost îmbrăcat in microfoane care captau toate zgomotele viscerale, iar în timp ce acesta se afla în stare de repaus total, Florian alături de Alexandru Beno şi Valentin Andronescu captau aceste sunete într-un mixer, erau procesate şi folosite ca stimul pentru trei sintetizatoare mânuite de cei trei.
      Înaintând în timp ajungem la colaborarea lui Mircea Florian din perioada 1980-1986 alături de formaţia Florian din Transilvania. "Tainicul Vârtej" (1986, Electrecord) este poate cel mai îndragit album al lor. La realizarea acestui album au contribuit următorii instrumentişti şi solişti: Dan Cimpoieru (chitară), Dixi Krauser (bass), Doru Căplescu (sintetizator), Doru Istudor (tobe), Jolt Kerestely (drum programming), Mihaela Hoajă (vioară), Mircea Baniciu (voce), Mircea Florian (voce, sintetizator, cobză, versuri, muzica, aranjamente), Valentin Andronescu (clape).
      Mai târziu a colaborat pe albumele unor grupuri precum Metropol Grup, "Din Nou Impreună" (1986, Electrecord) şi Phoenix, "Symphoenix - Timişoara" (1992).
Începând cu anul 1964 poate fi considerat un artist multimedia. A pus bazele propriei sale firme cu acest profil, începând cu anul 1988, în Düsseldorf, fiind preocupat de arte vizuale, arta cibernetica, video, publicistica. A fost stabilit un timp dincolo de graniţe, în ţari precum Germania şi America.
       În anul 2009, Mircea Florian a revenit pe scenă în aceiaşi manieră nonconformistă şi experimentală, colaborând cu DJ Vasile ca invitat în concertele celor de la Shukar Collective. Împreună au realizat o serie de sesiuni live extrem de clasice, abordând o combinatie între folk-ul anilor '80 şi muzica electronică de astazi.
      Pe data de 2 iunie 2011, Senatul Universităţii de Vest „Vasile Goldia” din Arad i-a acordat maestrului Mircea Florian titlul de Doctor Honoris Causa. Meritele sale au fost recunoscute şi în alte ţări, fiind premiat pentru artă în Japonia, Germania şi Anglia. Actualmente conduce Fundaţia Culturală Mircea Florian.

mirceaflorian.com

Florian Din Transilvania - Tainicul Vartej (1986, Electrecord)

electrecord.ro

Mă Simt Minunat

Cum Va Fi Mereu

Fiul Zburătorului Cu Farfuria

Bună Pace, Domnule Marte

Paralele Intersectate

Iubirea, Tainicul Vîrtej

La Cafeneaua Întîlnirilor

Întoarcere În Cerc

Nunta Lui Harap Alb




Nicolae Brânduş

muzicieni.cimec.ro/Nicolae-Brandus.html

     Compozitor şi pianist român născut pe data de 16 aprilie 1935, la Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Muzică din acelaşi oraş, unde a studiat pianul şi compoziţia. A urmat mai apoi Cursurile de vară de Muzică Nouă de la Darmstadt (între 1969-1980), Aix-en-Provence (1979), iar în 1985 a lucrat cu Grupul pentru Cercetări Muzicale de la IRCAM (Paris, 1985).
      Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, al Societăţii Autorilor, doctor în Muzicologie al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca, membru a Societăţii Autorilor, Compozitorilor şi Editorilor de Muzică SACEM (Paris), de asemenea membru în Comitetul Executiv al SIMC între anii 1991-1993 şi preşedinte al Secţiunii Nationale Române a SIMC între anii 1992 - 2002.
       A întreprins şi activitate publicistică, ocupând funcţia de redactor la revista „Muzica” din Bucureşti începând cu anul 1981. Este autorul unei cărţi intitulate “Interferenţe”, publicată în anul 1984, la Editura Muzicală.
       În dreptul numelui său stau numeroase premii şi distincţii, dintre care enumăţ: Meritul Cultural (1969, Bucureşti), menţiune de onoare la Concursul Internaţional Prince Pierre de Monaco (1973), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1974, 2002, 2005), Premiul Radioteleviziunii Române pentru Operă şi Muzică vocal-simfonică (1975, 1977), Premiul „George Enescu” al Academiei Române (1977), Diploma Festivalului Naţional de Teatru pentru spectacolul „Bizarmonia” (1999, Bucureşti), „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (2004, Bucureşti). 
       A abordat muzica electronică în lucrări precum: "Soliloque I" (1971), "Match II - Monody I & Polyphony IV" (1973), "Kitsch- N" (1974), "Soliloque II - Jubilatio" (1983), "Soliloque IV - Reverberations" (1984), "SIN - Euphonia" (1986), " Ciclul KN-Comment" (1997 – 2005), Ekstasis 256/n (1997), "Oratoriul pe texte din Evanghelia lui Toma" (2002) şi multe altele.

Octavian Nemescu

nemescu.ro

     Maestrul Octavian Nemescu s-a născut în anul 1940, la Paşcani, judeţul Iaşi. A studiat compoziţia la Universitatea de Muzică din Bucureşti, iar ulterior a participat la cursurile internaţionale de specializare Ferienkurse, de la Darmstadt.
În prezent este profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde predă compoziţia şi este conducător de doctorat. Este membru al SACEM (Franţa) şi a fost până în anul 2010 coordonator al secţiei simfonice de muzică de cameră, operă şi balet din cadrul UCMR.
      De numele său este legată apariţia şi evoluţia curentului spectral românesc, dar mai ales a celui arhetipal, formele circulare de factură spiralică, pe care îl teoretizează alături de Corneliu Dan Georgescu. De-a lungul carierei a mai compus de asemenea muzică ambientală. Nu e este doar un mare muzician, ci şi un mare gânditor, fiind preocupat în numeroase lucrări ce studiază muzica la nivel de simţ, sens, trăire.
      Dintre compoziţiile sale în domeniul muzicii electronice amintim: "Combinaisons en Cercles" (1965), “Iluminaţii” (1967), "Concentric" (1969), "Spectacle" (1974), "Metabyzantinirikon" (1985), "Centrifuga" (1986), "Alpha - Omega" (1988), "IN-PAR" (1988), "Finalpha" (1990), "DanielPentAbsorbOR" (1995), "Negantidiadua" (1995), "Quintabeit" (1998), "Naturel - Culturel" (1973), "Gradeatia" (1982), "Trisson" (1987), "Sonatu(h)r" (1987), "Saecula-Saeculorum" (2000). A avut numeroase apariţii discografice alături de alţi artişti români ai genului, precum Iancu Dumitrescu, Costin Cazaban, Horia Surianu, Corneliu Cezar şi Ansamblul Hyperion.

Octavian Nemescu - Spectacle

 

asculta mai multe aici

Octavian Teodorescu

octave.rdsnet.ro

      Octavian Teodorescu s-a născut pe date de 29 ianuarie 1963, la Bucureşti. În noiembrie 1985 a infiinţat primul său grup muzical, care se numea Vis şi care adopta genul soft rock.
       Trei ani mai târziu această formaţie se destramă şi Octavian a preluat numele Octave, ce avea să fie emblema sa. În cadrul acestui proiect s-a axat în special pe muzica rock instrumental. În anul 1992 a lansat primul său album, numit "Secretul Piramidelor" (Electrecord), care a înregistrat cel mai mare succes al acestui gen de după revoluţie. De-a lungul timpului a lansat şi alte materiale, precum "Portile Iubirii" (1993), "Dulce Libertate" (1994), "I Se Spune Visătorul" (1996). Ultimul dintre acestea a fost unul inedit, fără chitări sau voci, fără instrumente clasice, acustice, doar computere şi sintetizatoare. Un stil nou, o nouă abordare, poate cel mai pur material de muzică electronic symphonic rock. Fragmente din piesele sale au fost folosite ca generice la multe emisiuni radio şi tv, precum Mapamond, Ora 25 Tranzit TV, Timpul Europei.
      În anul 1999 s-a retras de pe scena muzicală romanească.

 Octave - Secretul Piramidelor (1992, Electrecord)

electrecord.ro

The Eyes Of The Planet
Encounter Of The Third Kind
Journey To The Top Of The Knowledge Pyramid
Returning Home
Peace
Eternity

Rodion Rosca

foto: roadrunnermusic.ro

     Rodion Roşca este un artist clujean născut în anul 1953. Acesta a pus bazele în anul 1978 grupului new wave Rodion GA, alături de Gicu Fărcaş şi Adrian, astăzi printre stele. Este considerată de mulţi ca fiind prima trupă de muzică electronică.
     Rodion Roşca este omul central al formaţiei, cel care a conceput aproximativ 80% din muzica trupei, singur, cu toată instrumentaţia, prin aşa numitele “secvenţe”. Acesta îşi crea piesele cu ajutorul unui magnetofon Tesla B 90, prin supraimprimări succesive, fără nici un sintetizator. Printre numeroasele inovaţii aduse de el se mai număra efectul Flenger, prefigurat încă din anul 1975, care din nefericire şi după obiceiul românesc a fost patentat de alţii. Este vorba de o defazare descoperită accidental prin urmărirea dublării aceliaşi piese, pe două piste diferite, însă redate simultan. De asemenea, a fost printre primii care au utilizat secvenţele, astăzi denumite loop-uri Rodion a folosit această tehnică astfel încât din piesa "Ore" a creat alte trei melodii complet diferite: "Imagini Din Vis", "Paradox" şi piesa "Stele şi Lumini".
     La fel ca mulţi alţi "ciudaţi" ai muzicii româneşti care aduceau inovaţii pe piaţa muzicală, Rodion GA a avut soarta de a nu lansa nici un album, nestârnind interesul nici unei case de discuri. Ba chiar mai mult, au existat conflicte din cauza utilizării fără acordul baieţilor a muzicii lor în diferite filme, sau pe diverse compilaţii de muzică.
     De cealaltă parte, Rodion GA s-a bucurat şi de puţin succes, câştigând concursul Televiziunii Române, televiziune care folosea unele piese semnate de acest grup în generice, precum şi alte premii la festivale rock din Buzău (premiul special al juriului) şi Mangalia ("Ancora De Aur"). Piese semnate de ei au ocupat primele poziţii în topuri ale unor reviste precum "Săptămâna" din Bucureşti , "Veac Nou", "Viaţa Studenţească" din Tg Mureş, "Tribuna" din Cluj, "Cronica" din Iaşi. De dragul vremurilor trecute, în ciuda "anonimatului" discografic, a mai rămas consemnată o înregistrare video cu ocazia unui concert de revelion, din 1983, în care cei de la Rodion GA cântă piesa "Stele şi Lumini".
     Rodion GA şi-a încheiat activitatea în anul 1983, iar Rodion Roşca a încetat şi el să mai facă muzică şase ani după aceasta.
     În anul 2008 s-a încercat reînvierea acestui proiect şi lansarea unui album cu piese vechi, dar şi cateva noi, prin intermediul casei de discuri Roadrunner Music. Dar totul s-a risipit din nou, casa de discuri încetându-şi activitatea. Totusi au lansat o compilaţie, numită "The Next Dog Desert Island Selection", pe care Rodion a semnat piesa "Isabella".
     În prezent "regele difuzoarelor" trăieşte în ipostaza de "electricianul satului", un om simplu ce repară aparaturile casnice stricate din localitatea unde vieţuieşte, dar în spatele căruia se ascunde un mare geniu. Mintea îi este tânără, ideile sunt încă nenumărate şi aşteaptă cu nerăbdare să le repună în practică, să revină în viaţa muzicală.

foto: roadrunnermusic.ro

Rodion GA - Stele Si Lumini (1983)

Reportaj NCN cu Rodion Rosca

Romulus Cruceanu

     Un artist care nu este un pionier, nici avangardist, dar care a fost nominalizat la premiile Grammy, compozitorul Romulus Cruceanu.
     Nominalizarea a avut loc in 1993 la sectiunea new age, cu albumul "Garden Of Silence", lansat in 1992 la Australis Records. Acesta, dupa cum sugereaza si numele, este un album cu muzica de relaxare,de meditare, dar care cuprinde si bogate influente din folclorul national.
     Dealungul carierei a mai lansat un album la Electrecord, numit „Eternal Harvest". S-a stabilit mai tarziu in America, unde a colaborat in 2006 cu Lia Lungu pe un cd cu colinde.

Romulus Cruceanu - Garden Of Silence (1992, Australis Records)

australisrecords.com

Raindance
Timestill
Daybreak
High Above The Sea
Seasons
East Wind
Memories Of Future
Wizards Of Dawn
Time Dreams
Garden Of Silence
The Face Of Love




Sorin Vulcu 

     Compozitorul Sorin Vulcu s-a născut în anul 1939, în judeţul Alba şi a trăit până în anul 1995. A studiat compoziţia la UNMB, cu marele Anatol Vieru, iar mai târziu a condus aici studioul de muzică electro-acustică. A participat de asemenea la cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt. 

Ştefan Elefteriu

      Ştefan Elefteriu este un compozitor şi violonist român născut la data de 24 septembrie 1956, la Bucureşti. Studiile muzicale le-a început de la o vârstă fragedă, cu studiul viorii. În formarea sa artistică a frecventat Liceul de Muzică din Galaţi, apoi a urmat Conservatorul din Bucureşti, specializarea vioară solist, pian, compoziţie, orchestraţie şi cercetare sunet. 
      La Conservator, Ştefan Elefteriu a studiat sub îndrumarea unor nume extrem de importante pentru componistica românească, dintre care îi amintesc pe marii compozitori Anatol Vieru şi Sorin Vulcu, preocupaţi şi dânşii de muzica electronică. Sorin Vulcu conducea studioul de muzică electro-acustică de la această instituţie. Înconjurat de astfel de profesionişti şi găsind mediul prielnic din punct de vedere tehnic şi educaţional, Ştefan Elefteriu s-a îndreptat tot mai serios către muzica electronică. Mai târziu a susţinut printre primele concerte de muzică electronică în sala de concerte a Conservatorului, pe care l-a absolvit în anul 1980.
       Tot în perioada Conservatorului, începând cu anul 1977, timp de cinci ani, a condus trupa de muzică rock numită Blitz, din care mai făceau parte Dan Bittman şi Tino Furtună. Au fost printre primii din muzica rock autohtonă care au integrat în muzica lor sintetizatoarele şi o celebră vioară electronică, toate construite de marele Ştefan Elefteriu. Locul de "desfăşurare" era Teatrul Mic, unde au susţinut numeroase concerte cu casa plină, bucurându-se de mult succes din partea audienţei, care era minunată de neobişnuitul instrument, vioara lui Ştefan. 
       Dintre ceilalţi muzicieni rock ai timpurilor, care au fost preocupaţi şi ei de muzica experimentală sau electronică şi cu care Ştefan Elefteriu a interacţionat sau colaborat se numără Doru Căplescu, coleg de an la secţia de trompetă şi Mircea Florian.
       După absolvire, compozitorul s-a specializat timp de trei ani în domeniul înregistrării şi mixajului audio în studiourile Radioteleviziunii Române. După aceea, preocupările sale s-au extins şi înspre muzica de film, realizând soundtrack-uri pentru peste 60 de filme documentare, de animaţie şi divertisment, în decurs de zece ani (1980-1990). Dintre acestea amintesc coloanele sonore realizate pentru animaţii precum "Cei Trei Muşchetari" (în regia lui Victor Antonescu), "Misiunea Spaţială Delta" (în regia aceluiaşi Victor Antonescu), "Fiul Stelelor" (Mircea Toia).
       De asemenea, a cântat timp de 12 ani ca violonist în orchestra Operei Române din Bucureşti, în perioada anilor 1983-1994.
       Munca sa a fost favorizată de achiziţionarea primelor echipamente profesionale, începând cu anul 1990. Aşadar, cu o tehnică superioară, Ştefan Elefteriu a putut aprofunda pasiunea sa pentru muzica electronică.
       Începând cu anul 1991, compozitorul a plecat peste graniţele ţării, ca şi inginer de sunet la studioul “Music Production Center” din Sarajevo, Bosnia & Herzegovina.
       Discografia sa cuprinde două albume foarte importante. Unul dintre acestea este o premieră pentru muzica românească, fiind primul CD cu muzică pop de pe piaţa românească, albumul Mălinei Olinescu, la a cărui producţie a contribuit în totalitate, intitulat “Ready For You” (1997, Euro Music). În anul 2001 a avut loc lansare albumului “Missing Lands”, în Germania, prin New Sound şi JOD-Records Luxemburg. Compoziţia şi muzica a fost semnată de către Ştefan Elefteriu, iar vocea a cântăreţei Diann Sorrell din Statele Unite. De asemenea a compus muzică sau a participat la producţia unor artişti români de muzica uşoară, precum Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu, Florin Chilian, Teodora Enache. În prezent se pregăteşte lansarea celui de-al doilea album personal al marelui compozitor, orientat spre muzica electronică. Va face parte dintr-o trilogie şi va fi lansat tot în Germania.
        De-a lungul prolificei sale activităţi, marele compozitor Ştefan Elefteriu a fost distins cu importante premii naţionale şi internaţionale, în Europa şi SUA.
        A fost premiat în cadrul Karlovy Vary Documentary (1986, premiul 1 pentru muzică), de asemenea în cadrul primului festival de advertising “Mediafest” din România (1996, locul întâi), festivalul "Cerbul de Aur” de la Braşov (1997, premiul întâi cu cântecul "Ready For You", interpretat de Mălina Olinescu), “International TV Pop Festival” din Malta (1999, premiul 1), Premiul pentru Muzica de Film a anului 2004 acordat de Uniunea Cineaştilor din România, Premiul pentru Muzică Originală în filmul documentar conferit de Uniunea Cineaştilor din România (2009). A fost finalist la importante festivale şi concursuri internaţionale precum “Midnight Sun Festival” (1992, Finlanda), “Cesme Song Contest” (1994, Turcia), festivalul internaţional de muzică pop FIDOF de la Los Angeles (1998, menţiune, 4000 de concurenţi).
       În semn de apreciere pentru contribuţiile sale aduse muzicii româneşti de film de-a lungul timpului, în anul 2007 i-a fost acordată Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate artistică desfaşurată în slujba filmului românesc de animaţie, acordată de Centrul Naţional al Cinematografiei şi Studioul Cinematografic “Animafilm" din Bucureşti. A realizat numeroase colaborări şi angajamente pentru companii de profil din Europa, Australia şi SUA.
       În prezent este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România începând cu anul 1993, membru al Uniunii Cineaştilor din România şi membru SABAM Belgia.
       Astfel, sub un mare nume, Ştefan Elefteriu, stă o paletă largă de preocupări şi contribuţii în muzica românească, precum şi cea internaţională: compoziţie muzică de film, muzică pop, rock, ambiental, new age, simfonic, contemporan-simfonic, post-producţie şi post-procesare sunet, sound design, mixaje şi mastering. Cu siguranţă, un desăvârşit compozitor român care s-a implicat puternic în muzica electronică românească.