luni, 21 mai 2012

Mitoş Micleuşanu



             Mitoş Micleuşanu este un artist complex, atât prin firea lui cât şi prin preocupările artistice. S-a născut în Ucraina, a trăit în Republica Moldova, iar în perioada studenţiei a luat drumul României. Este pasionat de pictură, fotografie, film şi muzică electronică. Deţine studii în ale Artei, iar în ultimii zece ani le-a îmbinat pe toate patru foarte armonios sub umbrela unor pseudonime precum Pneumaton sau Ermetic. Post industrial, experimental, idm şi ambient sunt sferele muzicale prin care s-a plimbat de-a lungul vremii, dar a virat şi spre laturi mai „vulgare” precum hip hop sau rock.


„Am început cred că prin 2000, imediat după venirea la Bucureşti. Încă nu aveam un calculator sănătos, dar am locuit la un prieten programator şi am instalat pe calculatorul lui un Acid, am adunat nişte sampling-uri şi m-am pus pe structurat aberaţii sonore. A fost pentru mine descoperirea unei dimensiuni noi şi eram absorbit în totalitate. De fapt, asta cred că a contat cel mai mult de-a lungul vremii, procesul de lucru, chiar mai important decât rezultatul. Celălalt program de căpătâi a devenit Sound Forge.
Pe parcurs, am cunoscut câteva personalităţi care m-au ajutat, Doru Ionescu, Adrian Budritzan, DJ Vasile, Cri Stanciu, iar mai târziu Dan Handrabur. La un moment dat Budritzan mi-a sugerat să montez lucrările direct în Sound Forge, fără să mai pierd vremea cu multitracking-ul şi asta, deşi la început mi-a părut complicat, a rămas ca metodă de bază.
Apoi m-am delectat cu softuri mai serioase, Reason, Absinth şi preferatul meu până nu demult: Reaktor.
După ce am renunţat în mare parte la sampling-ul prefabricat, am început să înregistrez propriile fragmente de sunet, folosind vocea, chitara, clapa, diverse obiecte pentru ritmuri sau zgomote. Am avut o perioadă în care am adunat tot soiul de dron-uri obţinute din voci pe care le-am înregistrat la microfon şi le-am transformat în zgomote industriale, ambientale, etc. Până la urmă, m-am axat pe experimental, urmărind mai mult sau mai puţin conştient, o evadare din pădurea curentelor. Totuşi, momentele cheie, pe care le <promovez> în lucrările electronice sunt nostalgia şi <alienarea creativa>.” (Mitoş Micleuşanu)

            Planeta Moldova, Antishow, Debandada si Febre 39, alte proiecte muzicale prin care s-a făcut remarcat. Dintre toate aceste „faţete”, Planeta Moldova este cu siguranţă unul dintre cele mai cunoscute, devenind deja o marcă înregistrată a Basarabiei. Comic, ciudat, ironic, dezinvolt, dezinhibat. Cu siguranţă băieţii au "di tăti", iar când zic băieţii mă refer de asemenea la cel de-al doilea direct responsabil pentru zâmbete, Florin Braghiş. Anul 2004 a fost unul de vârf pentru ei, totul culminând cu o emisiune radiofonică la Guerrilla. Anii au trecut, iar Micleuşanu încă se află în ograda acestui undergroundist post de radio. Nu mai puţin de 26 de piese stau pe albumul din discografia Planeta Moldova, lansat în anul 2004 la casa de discuri Roton. Bineînţeles, "Alimentara", piesa cu numărul doi, este deja clasică.


            „Eu mi-am format câteva direcţii, referitor la muzică. Zona electronică este la bază, dar pe parcurs, odată cu lansarea Planetei, m-am simţit atras şi de zone alternative, de la grunge la punk sau hip-hop. Probabil ca antiteză la căutarile pe tărâmul electronic, am mers pe un soi de punk satiric rudimentar, fără pretenţii metafizice. Practic, Planeta Moldova este conexiunea cu socialul, iar Pneumaton sau Ermetic, sunt conexiunile cu metafizicul.
Ar mai fi de spus, că eu am ajuns la muzica electronică după o perioadă serioasă de rockereală. La Cluj, prin 1992-3, împreună cu bunul meu prieten Paul Opriş, am pus la cale o trupă de grindcore, <Coma>. Ne lăudam cu amuzament că <noi băgăm technogrind> şi la acea vreme scopul era simplu: să fim cea mai dură formaţie din România :) . Acum, de fiecare dată când îmi amintesc cum ne <manifestam>, mi se întinde gura până la urechi. Frumoase vremuri, sincere, fără prea multă gandire :) . Concertele n-au fost niciodată pentru mine o atracţie. Laboratorul contează!” (Mitoş Micleuşanu)

            Dan Handrabur este un alt muzician "dezinhibat" în ale muzicii, experimentalist, căutător de nou. Micleuşanu s-a identificat cu el şi a rezultat un album numit "Cortex", respectiv o colaborare în excentricul şi originalul proiect, Shukar Collective. A pus umărul la două piese de pe primul album lansat de ţiganii ursari şi colectivul de "electronişti", "Taves Bahtalo", Riverboat Records, 2004.



           „Experienţa Shukar Collective a fost super tare! M-am înţeles şi mă înţeleg foarte bine cu toţi oamenii implicaţi în acest proiect, am învăţat multe, am evoluat cu toţii în anumite planuri şi asta e cel mai important. Eu sunt atras de zona lăutărească, o consider arhetipală. Evident, mă refer la muzica nealterata de <kitchozităţi>. Dar dacă kitchoshenia este paroxistică şi provoacă instantaneu hohote, poate pretinde şi ea la un sertăraş în dulapul artelor aberante. Partea bună este că zona lăutărească e un domeniu extrem de fertil pentru noi ramificaţii şi combinaţii sonore, iar Shukar Collective, în special piesele de pe <Taves Bahtalo> demonstrează clar acest lucru.” (Mitoş Micleuşanu)

            Este preocupat şi de proză, titluri precum "Organismecanisme", "Tuba Mirum", "Kasa Poporului" şi "Trepanoia" stau în dreptul numelui Mitoş Micleuşanu.
            În prezent.. „m-am axat pe video, mai am câteva proiecte de sunet la sertar, în rest pe la gospodărie :) . Singura problemă cu care mă confrunt, pe lângă trecerea supersonică a timpului, este gestionarea energiilor creative şi continuarea proiectelor cu orice preţ :) . (Mitoş Micleuşanu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !