Părerea mea. Eurovision 2012, Semifinala 1

     Iată că a sosit timpul pentru o nouă ediţie a "prestigiosului" concurs muzical, Eurovision. Destul de dezamăgit şi nici nu mă aşteptam să fiu altfel. În ansamblu e spectaculos, interesant, frumos, îţi gâdilă puţin patriotismul din tine, dar e plin de dedesubturi şi ma conving tot mai mult de asta cu fiecare an.

     Mandinga este o trupă de muzică deloc neprofesionistă, cu o tradiţie frumoasă, mulţi instrumentişti valoroşi, precum şi o voce talentată. Însă am fost destul de dezamăgit, iar vina nu este a lor ci a publicului român care cere astfel de prestaţii ! Muzica şi versurile sunt prea simpliste pentru un astfel de nivel, repetitive, stereotipe, copilăroase chiar, iar prestaţia scenică trebuia pregătită mult mai intens. Ce mi-a sărit în ochi şi m-a lăsat perplex a fost etalarea fastuoasă a tot felul de instrumente spectaculoase, dar care supriză, nu au fost folosite ! Percuţionistul ce mai dădea în tobă din când în când, în rest pauză ! Părerea mea este că e nevoie de ceva mult mai complex ca să împresionezi într-o astfel de competiţie. Era de aşteptat într-un fel, însă speram să compenseze printr-o pregătire scenică mult mai spectaculoasă. Dar, una peste alta, să sperăm că în finală vor mai lucra la acest lucru şi vor cânta cu adevărat live, instrumentaţie reală nu doar coregrafie.
    Cât despre celelalte participante, cel mai plăcut impresionat am fost de Israel, cu o melodie foarte captantă, ritmul la locul lui şi artişti care parcă au comunicat între ei prin muzică în timpul desfăşurării piesei.
     Albania m-a impresionat foarte plăcut cu tonalităţile atinse de vocea cântăreţei, poate dacă mai şi "cânta" ceva mai mult ar fi fost o baladă extraordinară. Poate simpatia mea e exagerată, poate a retrezit o mai veche "slăbiciune" de a mea pentru superba baladă cântată de ucraineanca Alyosha acum ceva ani.
     Grecia, irlandezii săltăreţi sau simpaticele bătrânici rusoaice sunt alte momente memorabile din prima semifinală Eurovision 2012.
     Respect pentru Rusia, un exemplu demn de urmat pentru că folclor avem şi ne vindem prea uşor limba pentru italiană (Treistariu), engleză (Seling şi Ovi), spaniolă (Mandinga) sau mai ştiu ce altă limbă. Nu mai avem tradiţii, nu mai avem idoli, eroi, exemple, nu mai avem nimic. Oricum, speranţele mele că România va câştiga vreodată Eurovision-ul scad cu fiecare an, fiind mai mult o chestiune geo-politică.