Biografii/Discografii: Liana Alexandra şi Şerban Nichifor

            Liana Alexandra este o valoroasă compozitoare şi pianistă română care a trăit la Bucureşti între 27 mai 1947 şi 9 ianuarie 2011. S-a născut într-o familie de intelectuali români, tatăl fiind ofiţer, absolvent şi o perioadă profesor al Şcolii Superioare de Război, iar mama, licenţiată în Ştiinţe Naturale. După absolvirea liceului „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, a urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu“, secţia compoziţie, beneficiind de bursa de merit „George Enescu“. A terminat Conservatorul în anul 1971, fiind declarată şefa de promoţie pe ţară şi oprită în rândul cadrelor didactice ale instiţutiei respective. A urmat cursuri de compoziţie la Darmstadt (Germania) în anii 1974, 1978, 1980 şi 1984. În anul 1983 a fost bursiera a United States Information Agency (USIA) şi a US Department of State, în cadrul “International Visitor Leadership Program”. În anul 1994 a primit Ph.D.-ul în muzicologie (teoria superioară a muzicii, coordonator Prof.Univ.Dr. Victor Giuleanu) cu teza intitulată “Componistica muzicală – un inefabil demers între fantezie şi rigoare aritmetică şi geometrică”. A predat compoziţia, orchestraţia şi analiza muzicală la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A fost expert naţional în domeniul muzicii, expert evaluator Aracis (coordonatoarea comisiei naţionale ce a acreditat principalele instituţii de învăţământ muzical universitar), CNCSIS şi AFCN.

Liana Alexandra este membră a LDS (USA), „Vox Novus” (USA), ISCM (International Society for Contemporary Music), International Society "Frau und Musik" (Germania), GEMA (Germania), Prim-Vicepreşedinte ACPRI (Asociaţia Culturală de Prietenie Romania-Israel), Good Standing of the Research Board of Advisors (American Biographical Institute, USA), Professional Women's Advisory Board (USA), European Conference for Promoters of New Music (ECPNM), Living Music Foundation Inc (USA), Research Council of the International Biographical Center (England), membră fondatoare a International Women's Review Board (2008, USA), co-director artistic al manifestării anuale de conferinţă şi concerte intitulate Nuova Musica  Consonante/ Living  Music Foundation .Inc (S.U.A.). Posedă număr de licenţă muzicală internaţională (drept de practică internaţională) conferit de Statele Unite ale Americii şi Republica Federală Germană din anul 1978 şi apoi reactualizat în 1993.

            Prestigioasa compozitoare a fost distinsă cu numeroase premii naţionale şi internaţionale precum: Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (în anii 1975, 1979, 1980, 1982, 1984, 1987, 1888), Premiul I "Carl Maria von Weber International Competition" (1979, Dresden), Premiul Fundaţiei "Gaudeamus" (1979 şi 1980), Premiul „George Enescu” al Academiei Române în anul 1980, diplomă din partea Who's Who in the World Dictionary (1982-1983, USA), premiul doi Mannheim-Gedock (1989, Germania), premiul Beer-Sheva (1986, Israel), premiul „Fanny Mendelssohn”, Dortmund-Unna (1991, Germania), premiul "Gaudeamus" Magadino (1992, Elveţia), premiul ISCM (1993, Mexic), Woman of the Year (1995, 1998, 1999, 2000, USA / 1997, 1998, Marea Britanie), premiul ACMEOR (1997, Bucureşti / Tel-Aviv), International Commendation of Succes (2000, USA), The 20th Century (2000, USA), International Personality of the Year 2001 (Marea Britanie), Researcher of the Year 2001 (American Biographical Institute, USA), Woman of the Year (2002, 2003, 2005, American Biographical Institute, USA), Prize for Electroacoustic Composition (Bourges, France, 2003-2004), International Peace Prize din partea United Cultural Convention (2003, USA), Order of Cultural Merit, Second Class (2004, România), Woman of Achievement Award (2005, American Biographical Institute, USA), Honorary Diploma of Composers Union of Belgium (2005), ABI Gold Medal for Romania (2007), Sovereign Ambassador of the Order of American Ambassadors (2008), Top 100 Educators (2009, Anglia).

            Creaţia  personală este oglindită în cele peste 100 de lucrări muzicale şi studii, în aproape toate genurile de muzică, de la cel simfonic, vocal-simfonic, concertant, la operă, muzică corală, muzică de balet, muzică electro-acustică (în special computer music şi visual music), domeniile de consacrare fiind cele de amplă respiraţie şi arcuire sonoră - simfonic, operă, balet. Lucrări tiparite, între altele, la Editura Muzicală (Bucureşti), Edition Modern (Munchen), Edition Furore (Frankfurt), Certosa Ferlag (Klein-Winternheim), Edition Score-On-Line (SUA-Franta), Living Music (SUA), Vox Novus (SUA) - "60x60" (2006-2007) şi "60x60" (2004-2005), album nominalizat la Just Plain Folks Award în anul 2009. Manuscrisele ei se pastrează la Biblioteca Academiei Române şi la Library of Congress (USA).

            Principalele lucrări electro-acustice:

-         - “Către Pace”, cântată pentru cor mixt, percuţie şi bandă magnetic, pe versurile lui Nichita Stănescu (1973)

-         - “Secvenţa Lirică”, pentru clarinet electronic, trompetă şi pian (1973)

-         - “Consonante IV”, pentru clarinet şi bandă magnetică (1980), publicată de Edition Modern Munchen

-         - Simfonia a VIII-a “12 Variations”, computer & visual music (2003-2006), with “Mozart The Music Processor” by David Webber and “Music Animation Machine” by  Stephen Malinowski – premii internaţionale: Vox Novus New York; Boston Northeastern University, Cyberarts Visual Music Marathon; Festivalul CYNETart, Academia de Arte Hellerau, Dresda; SIGGRAPH Art Gallery, University California, San Diego; International Animation Festival, Melbourne; Panasonic International Microcinema (USA); Asthmatic Kitty Records la San Francisco; Punto Y Raya Festival, Barcelona; Hobnox (USA)  international online entertainment /media company - music channel ­ Mi145: Music Intelligence

-         - “8 Studies” [Study 1; Study 2; Rhythms; Pastorale; Barcarola; Bassoon Quartet; Good Morning, Sue; Welcome, Rich], computer & visual music (2004) – premii internationale: 60x60 Vox Novus New York; Hollywood Land Music Festival

-         - “A Sojourn of the Spirit”, video-operă pe un libret de John Gracen Brown, visual music (2007) – distincţie internaţională la Daniel Pearl World Music Days  

-         - diferite compoziţii premiate la “60x60” Vox Novus New York şi de Institut Internaţional de Musique Electroacoustique de Bourges (2003-2010).

            Căsătorită cu compozitorul şi violoncelistul Şerban Nichifor, împreună cu care din anul 1990 a format Duo-ul Intermedia (violoncel şi pian), cu care au susţinut numeroase concerte naţionale şi internaţionale.

            În aprilie 2012 fundaţia Vox Novus din SUA a organizat primul concurs internaţional de creaţie muzicală în memoria Lianei Alexandra, considerată drept cea mai reprezentativă compozitoare din România şi totodată una dintre cele mai importante pe plan mondial.

myspace.com/nichiforserban

     

            Şerban Nichifor s-a născut la data de 25 august 1954 la Bucureşti, într-o familie de medici cu preocupări muzicale (tatăl său, Dr. Ermil Nichifor fiind fondatorul şi dirijorul Orchestrei Medicilor din Bucureşti).

            „Am avut revelaţia muzicii electro-acustice în 1964, la un concert al Filarmonicii din Bucureşti, în care am fost foarte impresionat de <Cronika> marelui compozitor Corneliu Cezar. În condiţiile în care nu deţineam decât un magnetofon Tesla <Sonet Duo>, am iniţiat tot felul de <experimente> personale cu microfonul în pian şi cu colaje bazate pe secţionarea benzii de magnetofon.

            Începând din 1973, ca student la Conservatorul Ciprian Porumbescu (unde am urmat atât secţia solistică în specialitatea violoncel, dar şi cursurile de compoziţie ale genialului meu maestru Aurel Stroe), am frecventat la sugestia miununatului meu profesor de teorie, eminentul compozitor Sorin Vulcu şi cursurile opţionale ale altui mare compozitor român total dedicat domeniului, Dinu Petrescu, în cadrul <Centrului de Muzică Electroacustică> organizat de acesta. Acolo posibilităţile tehnice erau (în condiţiile istorice date) excepţionale pentru realizarea unor creaţii în genul <tape music>: studioul deţinea două generatoare monofonice, două magnetofoane profesioniste, o mare masă de mixaj (toate casate de Radiodifuziune şi trimise la Conservator), precum şi un excelent studio de înregistrări. Grupul de lucru, <supravegheat> tehnic de admirabilul Ing. Ionescu, era alcătuit din profesorii menţionati mai sus, alături de o serie de eminenţi studenţi, în frunte cu Dan Timiş şi Călin Ioachimescu.” (Şerban Nichifor)

Compozitorul Şerban Nichifor este absolvent al Liceului de Muzică Nr. 1 din Bucureşti (1973) şi al Conservatorului Ciprian Porumbescu (şef de promoţie, 1977). A urmat cursuri de specializare la Darmstadt (1978, 1980, 1984), Munchen (fenomenologia muzicii cu Sergiu Celibidache) şi Breukelen (compoziţia cu Ton de Leeuw). În anul 1982 a fost bursier al United States Information Agency (USIA) şi al US Department of State  în cadrul “International Visitor Leadership Program”.  Este Doctor în Muzicologie (teoria superioară a muzicii, coordonator Prof.Univ.Dr. Victor Giuleanu), cu o teză intitulată “Musica Caelestis – Anamorfoza sacrului în arta sunetelor” (1994). Este membru al LDS (USA), Vox Novus (USA), SABAM (Belgium), ECPMN , ISCM, Living Music Foundation (USA).

În perioada studenţiei, la Conservator, compozitorul a cunoscut-o pe cea care avea să îi fie soţie, Liana Alexandra. Acesta povesteşte cu mare nostalgie şi afecţiune aceste momente.

„Acolo am cunoscut-o şi pe cea ce avea să îmi devină soţie eternă, pe scumpa mea Liana Alexandra, pe atunci o foarte tânără asistentă universitară. Liana trecea deseori pe-acolo pentru a-şi înregistra unele lucrări camerale şi pentru a mixa muzicile de film realizate la Televiziune cu regizorul Petru Maier-Bianu. Eu eram foarte impresionat atât de geniul ei componistic, cât şi de frumuseţea ei indescriptibilă în cuvinte. Prin urmare, de câte ori o vedeam (inclusiv pe scările Conservatorului) o abordam extrem de emoţionat cu rugămintea: <Doamnă, când îmi scrieţi o piesă de violoncel ?>. Ea îmi zâmbea şi îmi promitea că o va compune… Peste ani evocam amândoi cu nostalgie aceste episoade ce s-au finalizat atât cu căsătoria noastră, cât şi cu numeroasele lucrări pentru violoncel scrise de Liana <pentru Şerban al meu>… (Şerban Nichifor)

Este laureat al Premiului Academiei Române (1982), al Premiului UCMR (1980, 1982, 1989), precum şi al Concursurilor Internaţionale de Compoziţie de la Amsterdam (Premiul I  Gaudeamus - 1977),  Tours (1977), Evian (1978), Atena (ISCM-1979),  Toledo (1980), Urbana-Illinois (1983), Trento (1984, 1994), Roma (1985), Bydgoszcz (1986), Hong Kong (ISCM-1988), Jihlava (19959, Karlsruhe (1996), Koln (1997), Newtown-Wales (1998),Bourges (1998), Birmingham-Alabama (1999), Zagreb (2010). Honorary Diploma of Composers Union of Belgium (2005). Este Comandor al Ordinului Naţional Pentru Merit (2000), Officer of the Order of the Crown conferred by His Majesty Albert the Second, King of Belgium (2008).

            Deşi s-a bucurat de foarte multă apreciere, cu numeroase premii şi distincţii, compozitorul Şerban Nichifor nu a scăpat nici el de rigorile regimului communist şi metodele acestora de a cenzura şi persecuta orice ideologie care risca să umbrească marele “tovarăş”. Cu toate astea maestrul a reuşit să îşi croiască drumul spre success.

            “Ceea ce mă descuraja era lipsa mijloacelor tehnice absolut necesare şi mai ales timpul ce trebuia pierdut pentru suplinirea acestora, de la întregistrările frecvenţelor până la nenumăratele <lipituri> ale benzilor. Uneori trebuia să mergem la Radio (în Studioul 8, unde existau magnetofoane pe 8 piste) pentru suprapuneri, dar asta însemna să intrăm <fraudulos> în instituţie (adică fără <bonul de intrare> super-vizat, ceea ce era extreme de riscant) şi să plătim sume considerabile complicilor la această infracţiune (adică tehnicienilor din Studioul). Oricând putea apărea acolo un securist care să constate că pătrunsesem ilegal!” (Şerban Nichifor)

De asemenea maestrul Nichifor elogiază eforturile contemporanilor săi din timpul studiilor în cadrul Conservatorului, mari compozitori, deschizători de drumuri, pionieri ai muzicii electro-acustice, precum Aurel Stroe, Călin Ioachimescu, Corneliu Cezar, Dan Timiş, Dinu Petrescu, Horia Raţiu, Sorin Vulcu.

“Îmi reamintesc de pasiunea totală cu care toţi aceşti pionieri se implicau în realizarea unor lucrări ce au ramas fără îndoială în istoria muzicii electroacustice româneşti. Stăteau efectiv zile şi nopţi fumând <ca turcii> şi înregistrând diferite frecvenţe ale generatoarele analogice pe benzi de magnetofon, pe care apoi le juxta- şi suprapuneau. De la domnul Ing. Ionescu am învăţat şi particularităţile tehnicii lipirii benzilor magnetice, de unde şi porecla de “lipitori” dată peiorativ acestor pionieri de către tradiţionaliştii de la comisia simfonică a Uniunii Compozitorilor, ce îi cenzurau drastic atunci când solicitau <viza de difuzare> fără de care creaţiile lor muzicale nu puteau fi prezentate în public.

 Îmi amintesc şi de cursurile lui Aurel Stroe (ce continuau gratuit şi la domiciliul acestuia!) în care maestrul ne împărtăşea – în special vărului meu, ilustrul compozitor Horia Raţiu (stabilit acum în Franţa) şi mie - din experienţa lui prodigioasă acumulată în contactele cu marele matematician Grigore Moisil, dar şi la importante Centre de Muzică Electronică din Germania şi Danemarca.

O experienţă esenţială pentru mine a fost aceea legată de Biblioteca Americană. Acolo, ca şi studenţi la Conservator, aveam oportunitatea de a împrumuta carţi, discuri şi benzi cu muzică Americană. Împreună cu colegii şi prietenii mei, Dan Timiş şi Horia Raţiu, ne-am asumat riscul de a intra în această instituţie aflată de asemenea în colimatorul securităţii. Graţie minunatei Biblioteci Americane am avut acces la informaţii fundamentale în domeniul muzicii electro-acustice, în care americanii au avut dintotdeauna prioritate absolută. Acolo am avut revelaţia capodoperelor lui John Cage, Morton Feldman, Morton Subotnick, Mario Davidovsky, Lukas Foss, George Crumb, Steve Reich, Philip Glass, Terry Riley, Gunther Schuller, Conlon Nancarrow… Acolo am acumulat informaţii esenţiale pentru mine şi în domeniile Jazzului şi ale celorlalte muzici tradiţionale ale Noului Continent ! Mi-am dat seama atunci că în providenţiala Civilizaţie Muzicală Americană mă simt cel mai liber, chiar şi cu identitatea mea de compozitor român.

 În sfârşit, dar nu şi în cele din urmă, aş dori să evoc şi personalitatea unică a celui mai bun prieten al meu, Dan Timiş. Încă din timpul studiilor la Conservator, Danika (cum îi spuneau familia şi prietenii) era fascinate de aplicaţiile computerului în arta sunetelor. Prin urmare el a frecventat sistematic şi cursurile de specialitate de la Politehnica Bucureşti. M-a invitat şi pe mine să asist – dar mărturisesc că, atunci când am văzut cum se lucra pe cartele perforate, am rămas puţin decepţionat de această procedura la fel de cronofagă ca şi lipirea benzilor. În 1982, după cursurile de la Darmstadt, Dan a rămas în Franţa (unde a obţinut BSc computer science program la Pierre et Marie Curie University şi apoi a activat la celebrul IRCAM), iar în 1986 a emigrat în USA, unde a făcut o extraordinară carieră în domeniul computer music – iniţial ca director al UCSB Center for Computer Music Composition, apoi la Opcode (Vision), Arboretum (Hyperprism), Muse Research (Receptor) and Apple (iPod, and iPhone), unde a contribuit direct la elaborarea unor programe şi aparate de maximă importanţă. Este şi autorul mai multor inovaţii în domeniul DSP (Digital Signal Processing), deţine două patente USA ce îi poartă numele şi a fost recunoscut ca somitate în domeniu şi la AES Hall of Fame. S-a dăruit trup şi suflet muzicii elaborate pe ordinator, iar pe 3 Februarie 2009 inima lui a cedat. Născut în acelaşi an cu mine (1954), Danika a fost pentru mine mai mult decât cel mai bun prieten, el a fost fratele meu. Mărturii impresionante despre el sunt postate pe site-ul http://www.museresearch.com/community/dan-timis.php” (Şerban Nichifor)

            Compozitorul Şerban Nichifor a realizat în decursul activităţii sale muzicale numeroase lucrări de muzică de operă, simfonică, vocal simfonică, muzica de cameră, corală, vocală şi electro-acustică (inclusiv computer music şi visual music). Lucrările sale au fost publicate la Editura Muzicală (Bucureşti), Edition Modern (Munchen), Pro Musica Studium (Roma), Quadrivium Music Press (New York), Mnemes (Palermo), Dohr Verlag (Koln), Edition Score-On-Line (SUA-Franta), Living Music (SUA), Vox Novus (SUA) - "60x60" (2006-2007) şi "60x60" (2004-2005), album nominalizat la Just Plain Folks Award în anul 2009. Manuscrisele lui se pastrează la Biblioteca Academiei Romane şi la Library of Congress (USA).

            „Problema multiplicării xerox era esenţială, căci multiplicarea manuală a stimelor era extrem de greu de realizat. Uniunea nu avea xerox, dar îi ajută pe cei cu <funcţii de răspundere>. Noi ceilalţi trebuia să ne ducem <unde ştim> ca să ne facem copiile xerox. De obicei mergeam illegal, dar plătind enorm, la diferite instituţii de comerţ exterior ce aveau xerox. Acolo nu puteam să intrăm, dar ieşeau xeroxiştii prin apropiere şi noi le dădeam partiturile. Ei le luau, le ascundeau sub haină, intrau, le xerografiau şi apoi revenau pe strada din apropiere şi ne dădeau <materialul> conspirativ, asigurându-se că nu sunt urmaţi. Nu exagerez ! Îmi amintesc cum o dată, simţindu-se urmărit, nea Vasiliu xeroxistul mi-a dat stimele multiplicate la repezeală şi mi-a spus fără să mai aştepte să îi dau banii: <Pune-le sub haină şi fugi, ca VINE (sic !) securiştii !>

Principalele lucrări electro-acutice realizate de compozitorul Şerban Nichifor sunt:

-          - “Epos 3”, pentru violoncel şi bandă magnetică (1975)

-          - “Simfonia I”, pentru orchestră şi bandă magnetică (1980)

-          - Opera “Domnişoara Christina”, pe un libret de Mircea Eliade pentru voci, orchestră şi bandă magnetică (1981)

-          - “Tocirea” (1985), video-poem, în libretul şi regia Radu Igaszag; filmul a fost interzis de cenzura comunistă, fiind prezentat publicului abia în 1990

-          - Simfoniile Americane Nr. III şi IV pentru orchestră şi bandă magnetică

-          - “Challenger”, pentru ansamblu de cameră şi bandă magnetică (1986-87)

-          - “Song of Mars” (2004), with MIDImage software by Daniel J. Wojcik

-          -  “Infinite Song” (2006), computer & visual music, with “Mozart The Music Processor” by David Webber – premii internaţionale: Vox Novus New York; Boston Northeastern University, Cyberarts Visual Music Marathon; Festivalul CYNETart, Academia de Arte Hellerau, Dresda; International Animation Festival, Melbourne; Panasonic International Microcinema (USA); Asthmatic Kitty Records la San Francisco; Hobnox (USA) international online entertainment /media company - music channel ­ Mi145: Music Intelligence

-          - “Tribute to Joseph Smith, The American Prophet” (2007)

-         -  “Visions” (2007)

-         -  “Sticky Dances” (2007), visual plug-ins by Lucian Wischik

-          - “Shoah” (2009)

-          - Pentagon (2010)

-         -  “Continuum Clock”, computer music (2010) – Premiul I la Concursul de Muzică Electroacustica, Music Biennale Zagreb

-          - diferite compoziţii premiate la “60x60” Vox Novus New York şi de Institut Internaţional de Musique Electroacoustique de Bourges (2003-2010)

            Trimiterea partiturilor şi benzilor magnetice (cu înregistrări de muzică electronică) în străinătate (la festivaluri, concursuri, etc.) se făcea exclusiv pentru lucrările cu <viza de difuzare> (deci cenzurate în prealabil de preşedintele comisiei simfonice) şi cu adresa oficială semnată de preşedintele Uniunii Compozitorilor către Vama Poştei. În prealabil însă toate <trimiterile> erau introduse la Uniunea Compozitorilor într-un plic închis, sigilat cu ştampila Uniunii ce se aplica şi pe rolele de bandă magnetică. În unele cazuri erau şi probleme suplimentare legate de notaţia neconvenţională a partiturilor (aşa-numiţii <şerpisori>, adică linii ondulatorii ce păreau foarte suspecte, ca purtătoare a unor posibile <mesaje codificate>) şi de conţinutul benzii magnetice, ce trebuia în prealabil reascultat la Uniune. Chiar şi aşa, existau multe suspiciuni.  Aceiaşi procedură se aplica şi atunci când plecam în străinătate (de pildă la cursurile de la Darmstadt) cu toate partiturile şi înregistrările sigilate şi cu adresa specială pentru <organele vamale>.

            În concluzie, în perioada ceauşistă se putea câştiga destul de bine din compoziţie, dar pentru compozitorii <obişnuiţi>, excluzându-i pe nomenclaturiştii Uniunii ce aveau statut special, toţi banii se duceau pe xeroxuri, înregistrări <ilegale> la Studioul 8 şi pe plata interpreţilor pentru realizarea înregistrărilor solicitate de comisia simfonică pentru obţinerea <vizei de difuzare>. Ştiind că noi câştigam din aceste compoziţii, unii interpreţi ne cereau până la 25% din achiziţia lucrării, dar se asigurau că le dăm banii înainte, căci lucrarea putea fi respinsă.” (Şerban Nichifor)

            A fost violoncelist în cadrul Duo-ului Intermedia şi co-director al Nuova Musica  Consonante/ Living  Music Foundation .Inc (S.U.A.), alături de soţia sa, Liana Alexandra. În prezent este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, precum si expert evaluator ARACIS, CNCSIS si AFCN. Posedă număr de licenţă muzicală internaţională din anul 1978.