Interviu ElectroBlog Ro cu Adi Dumitra

myspace.com/onlyrecords

     Adi Dumitra este un dj important de pe scena muzicii electronice sibiene, dar si celei nationale, numele sau fiind echivalent cu branduri cu o mare importanta in promovarea acestui gen precum Inside / Unit si Only Records / Snejl. Dar haideti sa aflam mai multe despre el chiar de la acesta, Adi avand amabilitatea sa raspunda la cateva intrebari pentru cititorii ElectroBlog Ro.

ElectroBlog Ro: Salutari Adi!
Adi Dumitra: Voie bună Septimiu!

EB: Eşti prezent de mulţi ani deja pe scena sibiană, înca de la începuturi. Spune-ne cum ai ajuns să te implici atât de mult în promovoarea acestui gen de muzică, ce oameni ai avut alături şi ce alţi reprezentanţi ai muzicii electronice mai existau la acea vreme în acest minunat oraş plin de cultură ?
AD: Mă determini să fac un salt înapoi în timp, lucru care mă încântă într-un mod plăcut şi o fac cu o oarecare nostalgie. Nu am de gând să îmi scriu “autobiografia” aici, ar fi prea comun, singurul lucru pe care l-aş puncta este faptul că provin dintr-o familie cu o cultură muzicală extrem de dezvoltată, prin urmare am urmat şcoala populară de muzică şi arte, în paralel, timp de 8 ani, iar instrumentul de suflet a fost şi mai este pianul, de care am “abuzat” încă de la vârsta de 4 ani. Fără doar şi poate, anii 90’ au fost decisivi pentru mine, curentul techno dar şi cel de trance m-au ancorat definitiv în muzica electronică, aş putea spune chiar într-un mod obsesiv la un moment dat, lucru puţin deranjant pentru cei din jur. Cred că Sibiul a avut momentele lui, mai ales în acea perioada. Îmi aduc aminte cum “traficam” benzile de magnetofon, ascultam Europa Libera şi încercam să inregistram orice. Era o foame incredibilă după muzica de bună calitate, iar accesul era extrem de limitat după cum bine se ştie. Atunci când am hotărât să mă implic în “fenomen” am facut-o împreună cu Jay Wave, care deja “funcţiona” pe piaţă ca şi dj rezident în diverse cluburi locale, cât şi pe la mare, iar atunci când cei 3 G au decis să deschidă “Chill Out”, care era proiectat ca şi o rockotecă iniţial, am încercat să îi convingem că e un moment oportun pentru ceva mult mai underground. Am fost ascultaţi şi aşa a luat nastere clubul care practic a format, cizelat şi pe urmă a produs talente pe parcursul existenţei sale.

EB: Deşi nu se prea ştie, Sibiu se poate mândri cu numeroşi artişti în această sferă muzicală, un adevarat nucleu de promovare în special a muzicii techno la început şi unde a avut loc prima paradă stradală. Descrie te rog atmosfera nouazecistă.
AD: Cei care erau atunci sunt şi acum. Mihai Popoviciu, Toygun, Jay Bliss, Das Komitee pe latură electro, italo disco, Atma şi R-Tur pe cea de psy trance, goa, Voy Larkin pe cea de techno. Să îmi fie cu iertare dacă omit pe cineva. Sunt oameni care au fost implicaţi în formarea scenei locale, iar mulţi dintre ei sunt încă şi acum, chiar ne reprezintă laudabil peste hotare. Noi ne-am profilat mai mult pe latura de progressive house, care la sfârşitul anilor '90 era în mare vogă. Petrecerile din “Chill Out” au avut un cuvânt greu de spus, în acea perioadă existând şi un crowd avid după muzică şi distracţie.

EB: Inside a fost un alt club de reper. Ce artişti s-au perindat pe acolo şi care era atmosfera ?
AD: Proiectul “Inside” a luat fiinţă în anul 2004, atunci când am simţit că scena era relativ stabilă şi promiţătoare. Chiar dacă a avut o viaţă relativ scurtă, 2 ani, trebuie să mărturisesc că am avut parte de petreceri foarte reuşite. Deja pornisem şi Only Records în 2003, cred că la acea vreme încă nu exista alt label underground la noi, prin urmare interesul era să asigur artiştilor mei un spaţiu unde să poată fi ascultaţi. Am colaborat preponderent cu artişti străini, prin urmare era mai dificil de adus aici datorită costurilor puţin mai ridicate, dar ne-au călcat pragul Christian Cambas (Grecia), Kaan Duzarat (Turcia), Kazell (rezidentul Space din Miami), G-Pal şi Anna Maria X, James Wilson (UK), Keith Thomson (UK), Simon Bell (Australia), Andy Newland (UK), am adus şi brandul “Twisted Melon” din Anglia pentru 2 seri în club, Raoul Russu, Rosario Internullo, Livio şi mulţi alţii. Tot ce mai pot să spun este că am beneficiat de un sistem de sunet extrem de fiabil, chiar dacă am investit foarte mult în el, motiv pentru care el mai există şi în momentul de faţă.

clubinside.ro

EB: În prezent te ocupi de Unit. Ce ideologii s-au schimbat, ce orientări are acesta şi în ce masură s-au schimbat vremurile şi "lumea de noapte" ?
AD: Unit este un proiect tânăr şi foarte recent. Fostul Cotton din Sibiu, cred că a fost primul club din oraş dupa anii 90’. L-am preluat în urmă cu 2 ani, dar din motive “strategice” am ales să merg pe altă linie, lucru care nu a funcţionat. Realizând că locul este deja uzat moral, în urmă cu 4 luni am decis schimbarea atât a numelui cât şi a direcţiei în care suntem la momentul de faţă. Aşa a luat nastere Unit, unde încercăm să promovăm tot ceea ce înseamna underground, de la house şi deep house până la hip hop, funk, jazz, electro, psy, dnb cât şi un concept relativ nou pe piaţă şi anume Live Instruments. Vremurile de noapte s-au schimbat într-adevăr şi din păcate trendul a fost şi mai este unul descendent, aşadar, nu mai avem un public care să justifice şi să ne motiveze. Din păcate generaţia 2000 a rămas aceeaşi, dar fără a lăsa urmaşi, tinerii fiind axaţi mai mult pe mainstream şi pe ceea ce se promovează cu insistenţă în momentul de faţă. Oldies, muzică de radio, MTV, etc. Numai vorbim de faptul că în oraşul nostru “plin de cultură”, nu există multă cultură de gen şi nici urmă de respect şi apreciere pe care e normal să o araţi unui artist care se află în pupitru şi care de multe ori bate kilometrii mulţi să ne viziteze, iar sibienilor noştri dragi le este peste mână să platească o intrare simbolică. E puţin trist şi frustrant în acelaşi timp.

facebook.com/pages/Unit-Club/252486174794531

EB: Anul 2003 a adus şi o casă de discuri sub conducerea ta, Only Records. Cât de greu e să te ocupi de aşa ceva în Romania, ce oferă diferit faţă de restul şi ce merite are până acum ?
AD: Only Records este proiectul meu de suflet dacă se poate spune aşa. La începutul anilor 2000 eram deja în contact cu mulţi artişti, în special de peste hotare. La noi înca latura productivă nu era dezvoltată decât la un nivel destul de redus. Primeam demo-uri multe şi majoritatea sunau extrem de bine. Majoritatea erau artişti debutanţi şi asta a fost un lead pe care l-am urmat până şi în ziua de astăzi. Am decis să realizez un mediu care să sprijine atât curentul cât şi pe cei implicaţi, prin urmare, după multe pregătiri am avut primul release, al unui turc, Kaan Duzarat. Acum dacă mă intrebi, a fost destul de dificil, dar şi “rewarding” în final. A fost nevoie de un label management pe care l-am ales din Anglia, Mixturi Ltd, care practic se ocupă de distribuţia vinilului cât şi de management şi promovare. Nu mă aşteptam să avem un impact atât de puternic, iar în iunie 2003 am primit un telefon prin care am fost anunţat că John Digweed a inclus releasul nostru în show-ul său de la Kiss100, actual Transitions şi a făcut şi o mică recenzie a acestuia în direct. A fost practic un moment de răscruce, în care am realizat că avem potenţial şi putem face lucruri frumoase. De aici mai departe totul a fost muncă multă, facută cu pasiune, dar şi realizările au fost pe masură. Au urmat releasuri cu artişti deja bine definiţi la aceea vreme, cum ar fi Subsky, Rouzbeh Delavari, Ozgur Can, Introvert, Christian Cambas şi mulţi alţii, urmând ca în scurt timp să decid prima colaborare cu artişti romani, aceştia fiind Livio & Roby, ei fiind la începuturi. Cred că în afară de releasul lor de pe Audiotherapy încă nu aveau scoase piese pe piaţă. Primul a fost "Supercar", cu un remix al olandezului 3 Colours, urmând ca în scurt timp să realizăm al doilea ep sub egida Monochrome. Trackul în cauză avea acelaşi nume. Monochrome a făcut senzaţie, Hernan Cattaneo luând decizia să o includă pe cd-ul sau de la Renaissance, Sequential. Din păcate ne-a prins şi pe noi valul “epocii digitale”, majoritatea distribuitorilor cu care lucram au dat faliment şi am fost nevoiţi să renunţăm la suportul “hard” şi să ne axăm pe releasuri digitale. Cu toate astea trebuie să mărturisesc că în acele vremuri releasurile noastre se vindeau foarte bine, pentru fiecare ep scos aveam peste 1500 de unităţi vândute, eram nevoiţi să facem repress…. Good old times!

onlyrecords.com

EB: Mai târziu s-a desprind sublabelul Snejl. Din ce necesitate s-a născut şi care este paleta de stiluri abordate, lansări şi artişti ?
AD: Să vorbim şi despre Snejl… În jurul lui 2006 - 2007 a fost o perioadă extrem de confuză pentru mine personal. Curentul minimal a acaparat piaţa şi nu era deloc ceva care îmi spunea multe. Era greu de digerat şi de înţeles, cred că în aceeaşi perioadă au inceput să se consume şi “substante interzise” pe la noi şi cred cu tărie că acela a fost începutul declinului. Muzica de acel gen corelată cu restul “obiceiurilor“ nu a făcut altceva decât să dauneze cu desăvârşire, o spun cu o mare părere de rău. Aşadar, release-urile de la Only au fost puse pe hold până în momentul în care reuşeam să înţeleg încotro se îndreaptă totul. Pe parcursul a 6 luni, dacă nu mai mult, am fost extrem de dezamăgit de ceea ce se întâmpla. Snejl s-a născut dintr-o glumă, cu un prieten dj din Miami vorbeam despre curentul minimal asemănându-l cu un melc, deplasare înceată, glitchy, lipicioasă, chiar dacă işi purta “house-ul” după el. Am vrut să îmi dovedesc că e posibil să răzbat şi pe scena de genul acela, aşa că am decis să lansez un sublabel pe care l-am denumit sugestiv Snejl şi în care iniţial nu îmi pusesem mari speranţe. Surprinzător, primul release a avut ecouri extrem de pozitive la acea vreme, a fost realizat de o tânără artistă din Argentina, Julie Amadeo şi a beneficiat de remixuri de la binecunoscutul Dilo, Lega şi Maxine Vegas. Lucrul acesta m-a motivat şi am mers mai departe. Tânărul şi deja binecunoscutul Terje Bakke a urmat cu un ep care iarăşi a fost inclus în playlistul lui Digweed, iar pe urmă am decis ca trendul şi curentul pe care o să îl urmez cu Snejl va fi unul majoritar techno. Probabil că ep-ul decisiv care a stabilizat pe undeva labelul a fost primul realizat cu Estroe, "Knetter EP", care a beneficiat de 3 remixuri, unul dintre ele de la nimeni altul decât veteranul Steve Rachmad, o legendă în ale techno-ului, italianul “analog” Luciano Pizzella şi multi talentatul Dinamoe. Pot spune că artiştii care au lansat aici sunt de notorietate şi îi mentionez aici pe Estroe, Jeff Bennett, Giorgos Gatzigristos, Taho, Steve Rachmad, Deep Mariano, Christian Malloni, Ludovic Vendi, Aki Latvamaki şi mulţi alţii. Pentru ambele labeluri însă, sloganul este de “quality over quantity”, prin urmare nu scoatem releasuri multe, ci ne focusăm foarte mult pe promovare şi expunere. E esenţial atât pentru artist căt şi pemtru noi.

snejl.com

EB: "Industria" autohtonă este în opinia ta saturată în momentul acesta de dj, producători, labeluri, agenţii de booking, etc ? Crezi că este benefică explozia din ultimii ani în acest domeniu ? Cum crezi că vor evolua din punctul tău de vedere lucrurile în viitorii ani ?
AD: Industria autohtonă… se pot scrie pagini despre ea. Nu sunt convins însă că se poate numi industrie în adevăratul sens al cuvântului. Există branduri puternice deja, iar evenimentele organizate sunt pe măsură. Da, cred cu convingere că este suprasaturată, postura de “dj” a devenit una foarte comună, orice tânăr cu un laptop şi nişte softuri “torentate” are pretenţii exagerate deja, fără să îşi facă un background muzical, să aibe răbdare şi să se documenteze. Este o consecinţă directă a revoluţiei digitale, despre care s-au scris şi vorbit deja prea multe. Nu văd de ce nu ar fi benefică însă existenţa labelurilor, a agenţiilor de booking, etcetera, însă cred că treaba facută este extrem de superficială şi naivă în acelaşi timp, iar recomandarea mea este ca cei care decid să se ocupe cu aşa ceva să o facă cu mare seriozitate, perseverenţă şi respect faţă de toţi cei implicaţi. Românul a asimilat foarte greu noţiunea de apreciere, concurenţă loială şi fair play. Muzica electronică este în esenţă supusă schimbărilor frecvente, este ceva natural! Nu aş putea spune încotro se indreaptă trendurile, este ceva care urmăresc şi eu cu mare interes şi curiozitate. Ceea ce am observat în ultima vreme însă este că totul a devenit mai slow, se revine la sunetul organic şi analog, lucru care spun eu, este foarte pozitiv. Curentul techno a devenit iarăşi mai puternic decât oricând, în egală masură cu cel de deep house, iar exemple pot fi nenumărate. E bine de punctat faptul că România deja are multe de spus din toate punctele de vedere şi mai ales pe latura de producţie.

EB: Ce planuri ai pentru viitorul apropiat în ce priveşte activitatea ta ca manager de club şi al casei de discuri ?
AD: Nu aş putea să iţi spun în momentul de faţă care sunt planurile pentru Unit, am abordat latura underground mizând pe o nişă inexistentă în oraş la ora asta şi chiar dacă la suprafaţă Sibiul pare a fi un oraş cu un public consumator de aşa ceva, lucrurile stau cu totul altfel. Mainstreamul primează, prin urmare aş putea afirma că pur şi simplu nu există public pentru aşa ceva, continuăm şi aşteptăm să vedem care e evoluţia. În câteva luni de la redeschidere am avut sprijinul lui Mihai Popoviciu şi Toygun în fiecare joi la Deep Thursdays, am avut The Model şi Indie Jules, Dual Shaman cu un live act de excepţie cât şi a lui Adub şi le multumesc încă o dată pe această cale, sunt oameni care se implică puternic şi pun suflet în ceea ce fac, în aceeaşi idee potrivit căreia până la urmă reuşim să încropim un crowd care să digere muzica şi feelingul pe care încercăm să-l creăm. Ne-a călcat pragul şi Pawas, Claes Rosen, Keith Thomson, Aeromaschine, Sonicvibe, Jay Bliss, Estroe şi mulţi alţii veniti de la depărtare şi sperăm că putem continua pe aceeaşi linie. În ce privesc labelurile, nu o să fac altceva mai mult decât până acum. O să urmeze şi release-uri proprii cât şi ep-uri aşa cum am obişnuit fanii până acum, sub acceaşi egidă de “quality over quantity”. Prin urmare nu o să avem release-uri foarte multe, probabil câte un ep la fiecare 2 luni, pentru că ne axăm foarte mult pe promovare, ceea ce implică un volum de muncă mai ridicat. Încep şi o serie de colaborări cu artişti români, pe care însă nu le pot divulga acum.

EB: Dar în ce priveşte postura de dj/producator muzical, ce ne pregateşti ?
AD: Nu mă consider ca fiind un dj la modul în care ai pus intrebarea, o să rămân dedicat emisiunii mele de radio de la Frisky (www.friskyradio.com), care a depăşit 5 ani de emisie şi în care am avut ocazia să am invitaţi de calibru cât şi debutanţi, în special artişti din rosterul labelurilor. Avem deja în jur de 4000 de ascultători în fiecare lună, ceea ce este foarte “rewarding” pentru mine personal. Ca şi producţii o să iasă în sfarşit niste piese mai vechi ale mele, de la începuturi, cu remixuri produse de artişti de marcă precum Falko Brocksieper şi Taho. Proiectul de anul acesta pe care l-am început cu Toygun se numeşte Prad Bitt şi este axat cu preponderenţă pe genul meu de suflet, dub techno. Avem un ep pregătit deja, pentru care urmează să găsim o “casă” bună. Alte producţii sub marca Adi Dumitra & Toygun au captat interesul unor labeluri majore, dar o ţinem pe hold momentan în ideea unui label nou care va lua fiinţă în 2012 şi care vine din Argentina, unde am format o familie mică şi unită care o să reprezinte ceea ce se va întampla pe el. Îţi pot spune tot în premiera că se va numi Get Slow, iar dintre membrii aş enumera Deep Mariano, Phonogenic, Franco Cinelli, Yoshitaca, Adi Dumitra, Toygun, London Underground.

EB: Ce stil vei aborda şi cum a evoluat el de-a lungul timpului ?
AD: Ce pot să îţi spun… stilurile abordate au fost majoritar mulate pe linii melodice, de la progressive house la techno, deep house, tech şi mult dub techno.

EB: Ce alte preocupări extramuzicale ai şi cu ce îţi place să îţi ocupi timpul liber rămas ?
AD: Nu am foarte mult timp la dispoziţie, priorităţile mele sunt familia cu cei doi copii minunaţi, firma de care mă ocup îmi consumă tot timpul rămas. Cei care mă cunosc deja ştiu lucrul ăsta. Atunci când mai am ceva timp rămas şi atunci când e sezonul potrivit, urc la munte unde îmi “exercit” pasiunea din copilărie, pescuitul la păstrăv, muscaritul. Mai rămâne cititul şi muzica, dar cum îţi spuneam, timpul e foarte limitat.

EB: Iţi multumesc şi îţi urez baftă multă!
AD: Mulţumesc şi eu, baftă în continuare cu blogul tău, faci o treaba bună care sper să aibe rezultatele pe care le doreşti! Toate cele bune.

Bio Adi Dumitra