ElectroBlog Ro: Salutări Sebi şi mulţumesc pentru marea amabilitate de a discuta despre activitatea ta muzicală!
DuBase: Servus! Sunt şi eu onorat să pot povesti partea mea de snoavă.
EB: Haide să ne întoarcem în trecut şi să ne povesteşti cum ai început să asculţi muzica electronică, când ai trecut la fapte şi prin ce mijloace ?
DB: Am fost întotdeauna pasionat de muzică. Ţin minte că ascultam înainte de '89, la radio în cazul meu, dat fiind că am crescut lângă graniţa de vest, era un radio din Budapesta. Era muzica acelor ani, nimic legat de muzica electronică, dar îmi oferea un avans faţă de ce puteam asculta la timpul respectiv la radio în ţară. La un moment dat dupa '90 cândva am primit cadou un casetofon şi am început să-mi fac colecţia mea de casete. Lucrurile erau atât de simple: aveai casete, aveai muzică. Ca adolescent eram fascinat de emisiunile lui Lenti Chiriac şi "metalele grele şi foarte grele". La un moment dat, în primii ani de studenţie în Cluj, în aceeaşi fervoare a colecţionarului de muzică, am găsit o casetă a celor de la Prodigy, respectiv albumul "Music for the jilted generation". A urmat, firesc, un alt drum de bătut, unul complet nou. Restul e istorie cum se zice. Obişnuiam să frecventăm întrunirile şi chefurile organizate de cei de la CRS, pe care le-am găsit întâmplător sau nu în perioada în care făcusem schimbarea de macaz. Lucrurile se legau. Cu timpul, din curiozitate am urcat la pupitru. Vroiam să ştiu cum se face pasajul între piese, ce se întâmplă acolo. S-a şi ivit o ocazie să-mi cânt plăcile şi de atunci asta fac.
EB: Care era atmosfera clujeană şi transilvăneană în anii '90 ?
DB: Muzica house, techno şi trance a atras din prima o mână de oameni entuziaşti şi mai apoi a creat nucleul dur. Cei de la CRS au primit o seară de joi la subsolul Casei de Cultură a Studenţilor, unde ne-am cunoscut, împrietenit. Era formată deja o gaşcă extinsă. Lumea era foarte interesată de muzică, nu era doar socializare de club. În vara lui 1997 s-a organizat primul festival în aer liber de la Hoya. Deja erau mulţi oameni atenţi la desfăşurarea explozivă a muzicii techno. Concuram deja cu un festival al berii, ca proporţii. Chiar însemna ceva, să poţi mobiliza lume diversă pe aceeaşi "frecvenţă".
EB: Ai fost prezent la radio promovând acest stil de muzică, într-o vreme destul de săracă în acest domeniu. Care era atmosfera din spatele show-ului "Welcome to the Club !", echipa şi cum era primită emisiunea ?
DB: Prin '98 la iniţiativa lui Seba 1394, care deja avea experienţă de radio, s-a născut Welcome to the Club, o emisiune fără hotar în muzică. Asta ne-am propus, asta am făcut. Un bun prieten, Sever Mureşanu, ne furniza mixtape-uri din Canada, noi puneam la bătaie colecţia noastră. Nu am date despre rating, adevărul e că nici nu prea ne interesa într-atât de tare încât să ne descumpănescă. Dar ştiu că primeam scrisori de la ascultători. Însemna mai mult ca o cifră. Unul din ei e acum şi el dj de radio şi nu numai, fiind implicat şi-n proiectul Setilla. În ecuaţia emisiunii, Seba 1394 avea aportul în tot ce venea din Anglia, fie 2 step, house sau drum and bass. Noi ceilalţi eram fascinaţi de sunetul downtempo şi trip hop a la Ninja Tunes, aşa încât era un amestec echilibrat între cele două tabere.
EB: De numele tău este strans legată emblema "Guerilla Outernational". Ce a realizat şi ce a vrut să însemne pe scena muzicii electronice româneşti ?
DB: Prima pornire a fost să mă detaşez de ce însemna CRS, eu personal nu mai cochetam cu muzica techno. Mă îndreptam spre broken beats, breaks de ceva vreme şi am vrut să continui pe cont propriu. Am şi început să mă implic sporadic în promoterism, cu cunoştinţele în domeniu mai degrabă decât cu fonduri serioase. M-am mutat la Oradea şi am aplicat local ce învăţasem la Cluj. G.O. a însemnat diversitate muzicală şi asta face în continuare, sper, multă vreme încă.
DuBase: Servus! Sunt şi eu onorat să pot povesti partea mea de snoavă.
EB: Haide să ne întoarcem în trecut şi să ne povesteşti cum ai început să asculţi muzica electronică, când ai trecut la fapte şi prin ce mijloace ?
DB: Am fost întotdeauna pasionat de muzică. Ţin minte că ascultam înainte de '89, la radio în cazul meu, dat fiind că am crescut lângă graniţa de vest, era un radio din Budapesta. Era muzica acelor ani, nimic legat de muzica electronică, dar îmi oferea un avans faţă de ce puteam asculta la timpul respectiv la radio în ţară. La un moment dat dupa '90 cândva am primit cadou un casetofon şi am început să-mi fac colecţia mea de casete. Lucrurile erau atât de simple: aveai casete, aveai muzică. Ca adolescent eram fascinat de emisiunile lui Lenti Chiriac şi "metalele grele şi foarte grele". La un moment dat, în primii ani de studenţie în Cluj, în aceeaşi fervoare a colecţionarului de muzică, am găsit o casetă a celor de la Prodigy, respectiv albumul "Music for the jilted generation". A urmat, firesc, un alt drum de bătut, unul complet nou. Restul e istorie cum se zice. Obişnuiam să frecventăm întrunirile şi chefurile organizate de cei de la CRS, pe care le-am găsit întâmplător sau nu în perioada în care făcusem schimbarea de macaz. Lucrurile se legau. Cu timpul, din curiozitate am urcat la pupitru. Vroiam să ştiu cum se face pasajul între piese, ce se întâmplă acolo. S-a şi ivit o ocazie să-mi cânt plăcile şi de atunci asta fac.
EB: Care era atmosfera clujeană şi transilvăneană în anii '90 ?
DB: Muzica house, techno şi trance a atras din prima o mână de oameni entuziaşti şi mai apoi a creat nucleul dur. Cei de la CRS au primit o seară de joi la subsolul Casei de Cultură a Studenţilor, unde ne-am cunoscut, împrietenit. Era formată deja o gaşcă extinsă. Lumea era foarte interesată de muzică, nu era doar socializare de club. În vara lui 1997 s-a organizat primul festival în aer liber de la Hoya. Deja erau mulţi oameni atenţi la desfăşurarea explozivă a muzicii techno. Concuram deja cu un festival al berii, ca proporţii. Chiar însemna ceva, să poţi mobiliza lume diversă pe aceeaşi "frecvenţă".
EB: Ai fost prezent la radio promovând acest stil de muzică, într-o vreme destul de săracă în acest domeniu. Care era atmosfera din spatele show-ului "Welcome to the Club !", echipa şi cum era primită emisiunea ?
DB: Prin '98 la iniţiativa lui Seba 1394, care deja avea experienţă de radio, s-a născut Welcome to the Club, o emisiune fără hotar în muzică. Asta ne-am propus, asta am făcut. Un bun prieten, Sever Mureşanu, ne furniza mixtape-uri din Canada, noi puneam la bătaie colecţia noastră. Nu am date despre rating, adevărul e că nici nu prea ne interesa într-atât de tare încât să ne descumpănescă. Dar ştiu că primeam scrisori de la ascultători. Însemna mai mult ca o cifră. Unul din ei e acum şi el dj de radio şi nu numai, fiind implicat şi-n proiectul Setilla. În ecuaţia emisiunii, Seba 1394 avea aportul în tot ce venea din Anglia, fie 2 step, house sau drum and bass. Noi ceilalţi eram fascinaţi de sunetul downtempo şi trip hop a la Ninja Tunes, aşa încât era un amestec echilibrat între cele două tabere.
EB: De numele tău este strans legată emblema "Guerilla Outernational". Ce a realizat şi ce a vrut să însemne pe scena muzicii electronice româneşti ?
DB: Prima pornire a fost să mă detaşez de ce însemna CRS, eu personal nu mai cochetam cu muzica techno. Mă îndreptam spre broken beats, breaks de ceva vreme şi am vrut să continui pe cont propriu. Am şi început să mă implic sporadic în promoterism, cu cunoştinţele în domeniu mai degrabă decât cu fonduri serioase. M-am mutat la Oradea şi am aplicat local ce învăţasem la Cluj. G.O. a însemnat diversitate muzicală şi asta face în continuare, sper, multă vreme încă.
EB: Ai fost plecat o vreme în Irlanda. Ce ai găsit diferit acolo faţă de România ?
DB: A fost o bună experienţă de viaţă. Am să încep prin a vă zice că o perioadă am locuit undeva în liniştea rurală, la mică distanţă de Dublin, undeva în zona din care se trag celebrii Moloko. Am fost de-a dreptul surprins că în sătuc există un magazin de instrumente muzicale. Comparând asta cu un sat din România diferenţa e evidentă. Muzica curge prin venele fiecărui irlandez. Dublinul mi-a oferit şansa să intru într-o lume foarte diversă etnic şi cultural. Am redescoperit plăcerea de a căuta printre vinyl-uri, o dată ce am găsit magazinul celor de la Allcity, aflând ulterior că au şi o casă de discuri respectabilă. Am cunoscut un promoter în persoana lui Lex Woo, care mi-a oferit câte un gig săptămânal vinerea în Southwilliam Bar, locul unde am găsit Babalonia Tropical soundclash. Împreună cu Leizaboy am participat pe aceeaşi filieră la Festival of World Cultures în Dublin, în cadrul unei seri est-europene alşturi de nume mari din muzica world: Sergent Garcia, Mahala Rai Banda, Mulatu Astatke and the Ethiopiques. A însemnat mult pentru noi, ca pe vremuri o casetă bună.
EB: La întoarcere a urmat "epoca" Babalonia. Cum s-au desfăşurat evenimentele realizate sub acest brand, ce ai încercat să aduci nou ?
DB: Cunoscându-l pe Lex Woo, care pe lângă promoterism e designer şi dj veteran în Dublin, lucrurile veneau de la sine. Am săpat mult în muzica africană, sudamericană, folcorul estic. Am început o seară consacrată în Timişoara, graţie celor de la Van Graaf K-fe, împreună cu Leizaboy, Injektah şi K-lu, continuată în eter ca emisiune la Radio AnonimTM până în prezent.
EB: Evenimente, Radio Sonic, AnonimTM, Drums.ro. Ai fost în contact direct tot timpul cu publicul. Cum a evoluat în opinia ta cultura aceasta electro de-a lungul timpului în România şi care este direcţia spre care ne îndreptăm ?
DB: Ca în filmul Midnite in Paris a lui Woody Allen. Există în fiecare din noi nostalgia unei "belle epoque". Dar lăsând la o parte comparaţiile, lucrurile au evoluat în bine. Au apărut multe evenimente de anvergură, TMBase, 48H, Summer Break, pe lânga cele care erau doar de oportunitate şi dispăreau în 2-3 ani. Intrând în era digitală sunt şi mulţi actori noi, fie că sunt dj sau produceri, unii dintre ei notabili cu succces şi în afara graniţelor.
EB: Cum a evoluat stilul şi preferintele tale muzicale în tot acest timp ?
DB: Am început fascinat de techno-ul lui Jeff Mills, apoi am mers spre breakbeat o lungă vreme. De atunci sunt foarte eclectic, de la jazz la reggae, uk garage, jungle, synthfunk, electronica. Depinde de locul şi lumea care ascultă.
EB: Ai colaborat strâns cu numeroşi artişti din Cluj sau Timişoara. Ce nume sunt demne de amintit şi ce alţi oameni stimezi din muzica electronică romanească ?
DB: Roli Breaker şi Dudu ca vizionari, Ufo, Leizaboy care mi-e şi cel mai bun prieten muzical, Newgotti, Ufe şi Zicu, Vasile, Snow, Seba1394, Planet Hell, CosminTrg, Alien Pimp, Unusual Suspects, B.A.U., Dru Klein, Norzeatic, K-lu, Zgomot şi lista ar putea continua, pentru că sunt destui deocamdată sub radar.
EB: What about Yellow Cab 66 ?
DB: A fost o colaborare scurtă, mai mult un jam session, însă notabilă ramâne colaborarea cu Narkoma, o trupa de hard-core clujeană sub bagheta lui Paul Opriş alias Godmode sau Planet Hell.
EB: Ce ne pregăteşti pe viitor ?
DB: Sper să îmi fac timp pentru producţie muzicală, pentru că am amânat-o în favoarea radio-ului, DJ-itului, etc.
EB: Închei aici călătoria prin trecut, prezent respectiv viitor şi îţi urez multă baftă!
DB: Să ne vedem cu bine şi-n 2030.
DB: A fost o bună experienţă de viaţă. Am să încep prin a vă zice că o perioadă am locuit undeva în liniştea rurală, la mică distanţă de Dublin, undeva în zona din care se trag celebrii Moloko. Am fost de-a dreptul surprins că în sătuc există un magazin de instrumente muzicale. Comparând asta cu un sat din România diferenţa e evidentă. Muzica curge prin venele fiecărui irlandez. Dublinul mi-a oferit şansa să intru într-o lume foarte diversă etnic şi cultural. Am redescoperit plăcerea de a căuta printre vinyl-uri, o dată ce am găsit magazinul celor de la Allcity, aflând ulterior că au şi o casă de discuri respectabilă. Am cunoscut un promoter în persoana lui Lex Woo, care mi-a oferit câte un gig săptămânal vinerea în Southwilliam Bar, locul unde am găsit Babalonia Tropical soundclash. Împreună cu Leizaboy am participat pe aceeaşi filieră la Festival of World Cultures în Dublin, în cadrul unei seri est-europene alşturi de nume mari din muzica world: Sergent Garcia, Mahala Rai Banda, Mulatu Astatke and the Ethiopiques. A însemnat mult pentru noi, ca pe vremuri o casetă bună.
EB: La întoarcere a urmat "epoca" Babalonia. Cum s-au desfăşurat evenimentele realizate sub acest brand, ce ai încercat să aduci nou ?
DB: Cunoscându-l pe Lex Woo, care pe lângă promoterism e designer şi dj veteran în Dublin, lucrurile veneau de la sine. Am săpat mult în muzica africană, sudamericană, folcorul estic. Am început o seară consacrată în Timişoara, graţie celor de la Van Graaf K-fe, împreună cu Leizaboy, Injektah şi K-lu, continuată în eter ca emisiune la Radio AnonimTM până în prezent.
EB: Evenimente, Radio Sonic, AnonimTM, Drums.ro. Ai fost în contact direct tot timpul cu publicul. Cum a evoluat în opinia ta cultura aceasta electro de-a lungul timpului în România şi care este direcţia spre care ne îndreptăm ?
DB: Ca în filmul Midnite in Paris a lui Woody Allen. Există în fiecare din noi nostalgia unei "belle epoque". Dar lăsând la o parte comparaţiile, lucrurile au evoluat în bine. Au apărut multe evenimente de anvergură, TMBase, 48H, Summer Break, pe lânga cele care erau doar de oportunitate şi dispăreau în 2-3 ani. Intrând în era digitală sunt şi mulţi actori noi, fie că sunt dj sau produceri, unii dintre ei notabili cu succces şi în afara graniţelor.
EB: Cum a evoluat stilul şi preferintele tale muzicale în tot acest timp ?
DB: Am început fascinat de techno-ul lui Jeff Mills, apoi am mers spre breakbeat o lungă vreme. De atunci sunt foarte eclectic, de la jazz la reggae, uk garage, jungle, synthfunk, electronica. Depinde de locul şi lumea care ascultă.
EB: Ai colaborat strâns cu numeroşi artişti din Cluj sau Timişoara. Ce nume sunt demne de amintit şi ce alţi oameni stimezi din muzica electronică romanească ?
DB: Roli Breaker şi Dudu ca vizionari, Ufo, Leizaboy care mi-e şi cel mai bun prieten muzical, Newgotti, Ufe şi Zicu, Vasile, Snow, Seba1394, Planet Hell, CosminTrg, Alien Pimp, Unusual Suspects, B.A.U., Dru Klein, Norzeatic, K-lu, Zgomot şi lista ar putea continua, pentru că sunt destui deocamdată sub radar.
EB: What about Yellow Cab 66 ?
DB: A fost o colaborare scurtă, mai mult un jam session, însă notabilă ramâne colaborarea cu Narkoma, o trupa de hard-core clujeană sub bagheta lui Paul Opriş alias Godmode sau Planet Hell.
EB: Ce ne pregăteşti pe viitor ?
DB: Sper să îmi fac timp pentru producţie muzicală, pentru că am amânat-o în favoarea radio-ului, DJ-itului, etc.
EB: Închei aici călătoria prin trecut, prezent respectiv viitor şi îţi urez multă baftă!
DB: Să ne vedem cu bine şi-n 2030.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !