Party Poopers este printre primele trupe de muzică la care Electric Brother a luat parte, înfiinţată în anul 1994, alături de Bujor Stoicovici la bass. De-a lungul timpului aceştia au cooptat şi alţi colaboratori, precum Andrei Stăncescu (percuţie) şi Laurenţiu Moise (trompetă), formulă în care au susţinut numeroase concerte live.
"M-am cunoscut cu Cristi şi Bujor, copii fiind, frecventând aceeaşi şcoală generală şi locuind cam în acelaşi cartier. Eu repetam cu Zob în podul casei lui Bujor şi trebuind să luăm ceva pauză pentru că Vlad fusese luat în armată, am început treaba cu Party Poopers." (Andrei Stăncescu)
Mai apoi a fost adus şi Cezar Stânciulescu aka Junkyard (voce, turntables), cu care s-au înregistrat primele piese. Componenţa s-a schimbat din nou, în locul lui Andrei şi Laurenţiu venind Ati de Chile (percuţie), Dan Nedelcu aka Dax (saxofon) şi Dan Tibacu (clape), cu care au susţinut noi concerte.
"În a VI-a m-am înscris în formaţia de mandoline a şcolii mele. [...] Când am ajuns în a VIII-a, a apărut în formaţia de mandoline şi Cristian Ştefănescu, care era mai mic cu doi ani. El cânta la chitară. Ulterior s-a rebrenduit în Electric Brother. [...] După doi ani, m-am trezit în liceu şi cu Cristian Ştefănescu. Şi Cezar aka Junkyard a fost cu noi. Şi Tibacu. Liceu serios :) ." (Bujor Stoicovici)
Stilul abordat era unul nou pentru scena muzicală romanească, new beats combinat cu classic swing improvisation, acid jazz în mare parte. Au reuşit să înregistreze un album în anul 1998, care din păcate nu a fost lansat. Totuşi, Party Poopers a rămas consemnată în discografia colecţionarilor undergroundişti prin prisma compilaţiei “Undergroove Vol. 1”, editată de Yama Studios, cu două piese: “Party Poopers” şi “Common People Gather”.
“N-a fost primit decât cu o oarecare înţelegere amicală din partea prietenilor. Nimeni nu înţelegea muzica PP la acea vreme. Poate nici noi prea bine, pentru că aveam puţine surse de inspiraţie. Erau anii 1995-1998. Nu era net, nu era nimic. A fost o îndrăzneală a tinereţii noastre de a ne conecta direct cu pulsul Londrei şi cum este de înţeles acum, am eşuat.” (Bujor Stoicovici)
"M-am cunoscut cu Cristi şi Bujor, copii fiind, frecventând aceeaşi şcoală generală şi locuind cam în acelaşi cartier. Eu repetam cu Zob în podul casei lui Bujor şi trebuind să luăm ceva pauză pentru că Vlad fusese luat în armată, am început treaba cu Party Poopers." (Andrei Stăncescu)
Mai apoi a fost adus şi Cezar Stânciulescu aka Junkyard (voce, turntables), cu care s-au înregistrat primele piese. Componenţa s-a schimbat din nou, în locul lui Andrei şi Laurenţiu venind Ati de Chile (percuţie), Dan Nedelcu aka Dax (saxofon) şi Dan Tibacu (clape), cu care au susţinut noi concerte.
"În a VI-a m-am înscris în formaţia de mandoline a şcolii mele. [...] Când am ajuns în a VIII-a, a apărut în formaţia de mandoline şi Cristian Ştefănescu, care era mai mic cu doi ani. El cânta la chitară. Ulterior s-a rebrenduit în Electric Brother. [...] După doi ani, m-am trezit în liceu şi cu Cristian Ştefănescu. Şi Cezar aka Junkyard a fost cu noi. Şi Tibacu. Liceu serios :) ." (Bujor Stoicovici)
Stilul abordat era unul nou pentru scena muzicală romanească, new beats combinat cu classic swing improvisation, acid jazz în mare parte. Au reuşit să înregistreze un album în anul 1998, care din păcate nu a fost lansat. Totuşi, Party Poopers a rămas consemnată în discografia colecţionarilor undergroundişti prin prisma compilaţiei “Undergroove Vol. 1”, editată de Yama Studios, cu două piese: “Party Poopers” şi “Common People Gather”.
“N-a fost primit decât cu o oarecare înţelegere amicală din partea prietenilor. Nimeni nu înţelegea muzica PP la acea vreme. Poate nici noi prea bine, pentru că aveam puţine surse de inspiraţie. Erau anii 1995-1998. Nu era net, nu era nimic. A fost o îndrăzneală a tinereţii noastre de a ne conecta direct cu pulsul Londrei şi cum este de înţeles acum, am eşuat.” (Bujor Stoicovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !